Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Înnoirea neamului omenesc de demult cântând Proorocul Avacum, mai înainte a vestit-o, învrednicindu-se în chip de negrăit a-i vedea Întruchiparea; că Prunc Tânăr din Muntele Fecioarei a ieșit Cuvântul, spre înnoirea popoarelor.
Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!
Întocmai la chip cu oamenii venit-ai, de voie luând Trup din Fecioară, Doamne; ca să-i curățești pe toți de veninul șarpelui, aducându-i din porțile iadului la Lumina Cea de viață Purtătoare.
Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!
Toți cei ce erați cufundați în pierzare, izbăvindu-vă de sub mâna celui rău, ridicați-vă cu cântări de laudă, slăvind pe Hristos, pe Binefăcătorul, Cel Ce a venit la noi din marea Lui milă.
Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!
Din rădăcina lui Iesei odrăslind, hotarul firii l-ai depășit, Fecioară; căci tu ai născut pe Cuvântul Tatălui Cel fără de ani, precum a binevoit; Care te-a păzit Nestricată, Stăpână.
Catavasie:
Toiag din rădăcina lui Iesei și Floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbră deasă. Venit-ai, Întrupându-Te din Cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu. Slavă Puterii Tale, Doamne!
Catavasie:
Înnoirea neamului omenesc de demult cântând Proorocul Avacum, mai înainte a vestit-o, învrednicindu-se în chip de negrăit a-i vedea Întruchiparea; că Prunc Tânăr din Muntele Fecioarei a ieșit Cuvântul, spre înnoirea popoarelor.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|