Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Petrecând Iona în adâncurile mării, se ruga să vină valul și să-l aline. Iar eu, rănit fiind cu a tiranului săgeată, pe Hristos, Pierzătorul celor răi, Îl chem degrab să vină spre a mea alinare.
Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!
Cuvântul, Cel Ce este Dumnezeu din început, văzând firea cea de jos neputincioasă, o întărește, așezându-Se Însuși ca o a doua Împărtășire și o arată slobozită de patimi.
Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!
A venit Hristos din coasta lui Avraam, pe cei rău căzuți în păcate de moarte vrând să-i ridice El, Cel Ce stă în Lumină și care ca un Prunc în iesle Se coboară, din bunătate spre mântuirea lumii.
Catavasie:
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul în Fecioară Sălășluindu-Se și Trup luând, a ieșit lăsând-o Nestricată; că Cel Ce n-a pătimit stricăciune, pe Ceea ce L-a născut a păzit-o Nevătămată.
Catavasie:
Petrecând Iona în adâncurile mării, se ruga să vină valul și să-l aline. Iar eu, rănit fiind cu a tiranului săgeată, pe Hristos, Pierzătorul celor răi, Îl chem degrab să vină spre a mea alinare.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|