Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Toiag din rădăcina lui Iesei și Floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai, Întrupându-Te din Cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu. Slavă Puterii Tale, Doamne!
Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!
Tu, Cel pe Care de demult mai înainte L-a numit Iacob Așteptarea neamurilor, din se*minția lui Iuda ai răsărit, Hristoase și puterea Damas*cului și prăzile Samariei ai venit să le primești, prefăcând înșelăciunea în credință plă*cută lui Dumnezeu. Slavă Pu*terii Tale, Doamne!
Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!
Pe înțelepții ucenici ai cuvin*telor vrăjitorului Valaam, cel de demult, pe cititorii în stele, pe cei ce se aduceau pârgă din păgâni, de bucurie i-ai umplut, răsărindu-le Tu, Stăpâne, Stea din Iacob și i-ai primit cu ade*vărat pe aceia care Ți-au adus daruri bine primite.
Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!
Ca Ploaia pe Lână Te-ai po*gorât în pântecele Fecioarei, Hristoase și ca niște picături ce picură pe pământ au căzut înain*tea Ta, Mântuitorule, etiopienii și tarsienii, insulele arabilor, Saba și cei ce stăpânesc tot pă*mântul midienilor. Slavă Pu*terii Tale, Doamne!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|