[sophia]

Se vorbeste si despre exagerari in asceza:

"Mania de a ne lega prin juramant de anumite performante ascetice sau de a alege forme extravagante de asceza nu este altceva decat o forma camuflata a slavei deserte, careia chiar Evagrie i-a cazut prada odata. Este cea mai rea din toate ispitele."

“Cand dupa multe si repetate lupte demonul lacomiei pantecelui nu poate sa strice infranarea intiparita in noi, atunci impinge minte aspre dorinta unei asceze estreme, ii pune in mijloc pec ei din jurul lui Daniel…si le aduce aminte si de alti anacoreti care au trait tot timpul asa…si-l sileste sa devina imitator al acestora, pentru ca urmarind infranarea lipsita de masura sa nu o dobandeasca nici pe cea cu masura, intrucat trupul nu mai e in stare de ea din pricina slabiciunii.”

“…Caci m-as mira daca vreunul ce se satura cu paine si apa va putea lua cununa nepatimirii... “

“…regulile trebuie adaptate imprejurarilor”

Cu infranarea se strunesc trupul si simturile.

“Postirea sa-ti fie cat iti sta in putere inaintea Domnului.”

Se vorbeste despre anumite obiceiuri culinare legate de locuri si epoci, de unde diferente chiar si in postire.

Legat de dieta monahilor din pustie, scrie ceva mai incolo ca Evagrie s-a imbolnavit in final din cauza restrictionarii consumului de apa, de prostata si rinichi.
Si se spune totusi ca acest manact numai o data in zi nu este recomandabil.

In general am intalnit mai multe discutii contradictorii pe aceeasi tema si nu m-am lamurit.
S-ar parea ca si monahii nu aveau o orientare sanatoasa in dieta si postul lor.

Alaturi de carne si vin si mierea era cnsiderat un leac intaritor, cel putin pana in Evul Mediu. As completa eu: dar si acum este asa!

Intr-un capitol se vorbeste despre alcatuirea postului si vegetariarism.
Putin cam de-a valma.
Dar spicuiesc:

Omul fusese creat stapan peste animale: sa le dea nume, sa le pazeasca. Numai de sange nu avea voie sa se atinga, caci purta viata.

“Groaza si frica de voi sa aiba toate fiarele pamantului; toate pasarile cerului, tot ce misca pe pamant si toti pestii marii; caci toate acestea vi le-am dat la indemana. Tot ce misca si ce traieste sa va fie mancare; toate care vi le-am dat, ca si iarba verde….”

In Hristos incepe o noua creatie.
…despre acest nou Adam nu aflam ca ar fi fost vegetarian. A fost la mese de pacatosi care nu puteau fi vegetarieni. Nici ucenicii lui nu scrie ca ar fi fost vegetarieni.
Totusi vegetariasmul este larg raspandit in istoria religiilor.
(Urmeaza o explicatie cam neclara).

Un capitol aparte vorbeste in fine si despre partea pozitiva a mancatului.
Pe de o parte manacatul impreuna si agapele de dupa Liturghie, care aduc pacea si iubirea de aproape si pe de alta parte primirea de oaspeti si ospitalitate. In acest caz postirea cade deoparte.
Iubirea anuleaza reguli.

Dar atentie: nici ospitalitatea nu trebuie sa depaseasca niste limite.
Sa tot primim oaspeti si ei sa tot vina, sa stam la locuri unde sa vina mereu oaspeti si sa ne deranjeze din post, sa trebuiasca sa mancam de repetate ori cu ei.

Ma asteptam cumva sa explice mai mult atat limitele lacomiei cat si arta postitului.
Dar din nou: era vorba despre monahi si lor nu ai multe de spus.
Pentru laici ar fi buna o carte de acest gen adaptata lor.

Cartea da anumite lamuriri de ordin general, dar nefiind adresata laicilor este mai greoaie. In plus oscileaza mult si nu mai stii cand este parerea lui Evagrie si cand a autorului.

Cand am citit prima data despre ea pe acest forum mi s-a parut foarte interesanta, cuprinsul era atragator
si mi-am dorit s-o citesc crezand ca pot gasi in ea o discutie lumeasca despre problemele de alimentatie lumii contemporane si despre solutii la ele, despre post.

Intr-un cuvant credeam ca se adreseaza si laicilor. Nu stiam nimic despre Evagrie Ponticul.

As fi curioasa daca a mai citit-o cineva si cum i se pare.