Atât pentru monah cât și pentru laic lăcomia pântecelui este o patimă.
Nu există creștinism strong pentru călugări și creștinism light pentru ceilalți, e același Duh Sfânt pe care-L invocăm toți pentru a sfinți orice lucrare a noastră.
Gabriel Bunge oferă doar un reper bine documentat și structurat despre ce înseamna asceza la începuturile monahismului, nu trasează reguli pentru cititori. Măsura asumării fiecăruia este determinată de râvna de a dobândi o libertate sporită față de tirania trupului în vederea unirii cât mai desăvârșite cu Dumnezeu în toate compartimentele existenței noastre catalizate în jurul rugăciunii. Acesta este postul, asceza în secvența negativă a renunțării de bunăvoie la condiția de sclavi ai voluptăților limitate și iluzorii oferite de simțuri. Până aici lucrurile par aparent clare, suntem în stadiul golirii vasului de otravă și decontaminării lui. Întrebarea următoare e: ce punem în micile spații câștigate în urma procesării voinței în secvența negativă? Cum tocmim locul rămas liber prin alungarea din ființele noastre a relelor împachetate înșelător în plăceri egolatre?
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
|