Citat:
În prealabil postat de Nu.in.bunastare
Buna, am facut mai demult doua promisiuni lui Dumnezeu si le-am incalcat pe amandoua in aceeasi zi in interval scurt de timp.
Am promis sa nu mai fac acele doua pacate despre ce este vorba si se pare ca nici atat lucru nu am putut face.
Problema este ca mai demult nu credeam ca ma pot abtine de a nu le mai face dar apoi am aflta cheia de a nu le mai face si am inceput sa il urasc aatat de mult incat daca il faceam cadeam in depresie.
Care ESTE TREABA cu aceasta depresie (sau daca nu este depresie ce poate fi altceva, ca eu asa ma simt) dupa ce fac PACATUL? Ma descurajez, ma simt inutil si consider ca nu mai merit nimic in aceasta lume, nici macar pe prieteni mei si tot ceea ce am.
|
Depresia vine din faptul ca, in urma esecului, se declanseaza o perceptie negativa cu privire la "Eu".
Eul se priveste pe sine dezaprobator - pentru ca sesizeaza ca ii lipseste o anumita potenta. Dezaprobarea se poate transforma in descurajare cuplata cu desconsiderare. Ambele hranesc o stare de depresie care se poate accentua cu trecerea timpului daca nu este alungata prin diverse metode.
Depresia este o capcana care duce la formarea unui cerc vicios - care opune eul impotriva sa proprie, se autoantagonizeaza. Depresia este profund distructiva. Eul intra in coliziune cu el insusi.
Staruinta in depresie este la fel de periculoasa ca statul in foc - provoaca arsuri grave.
---
Calea echilibrata, nu lipsita de frumusetea aventurii, este intelegerea profunda a acestui "Eu" - din experientele esecurilor si victoriilor. Realizarea corecta a naturii acestuia. Intelegand propriul Eu, vei intelege toate Eurile.