Florin, în Biserică Dumnezeu nu este accesat prin diferite înţelegeri dintre care alegi să dai exemplu tocmai Sfânta Împărtăşanie. Aceasta nu e un sistem de înţelesuri! Ci Sfânt Trupul şi Sângele Domnului. Care este mâncat şi este băut de către credinciosul creştin.
A te împărtăşi cu Hristos Cel din Sfânta cuminecătură nu înseamnă a înţelege despre. Ci a-L cunoaşte direct, nemijlocit! Cum? Aşa cum a poruncit El: "Luaţi, mâncaţi...!" Şi încă, actul e eclesial, e act al comuniunii, nu strict personal, individual.
Domnul nu spune, "luaţi, înţelegeţi", ci spune "Luaţi, mâncaţi...!". Nu propune un discurs asociat, nu ne oferă o hrană alcătuită din semnificaţii (deşi acestea sunt inevitabile, dar rămân fenomene secundare), ci e vorba despre a mânca, pur şi simplu, Trupul şi Sângele Domnului. A-L introduce în propria fiinţă, întru iertarea păcatelor şi sfinţire. Nu înţelegerea acestui fapt (care e o sfântă taină aflată mai presus de înţelegere) sfinţeşte şi mântuieşte, ci însăşi Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului oferă accesul în Împărăţie.

*
Iar cât priveşte formularea ta, că "Dumnezeu se află deja în noi înşine", eu zic că e cam pretenţios spus... În orice caz, sper că nu spui că Fiinţa Lui e deja în noi...! Cel mult lucrarea, harul sau anumite însuşiri omeneşti create după chipul Lui...
Dacă ai fi spus că Împărăţia Lui se află înlăuntrul nostru, ai fi dat, cel puţin, un verset din Evanghelie pe care îl puteam discuta. Cu referire la anumite însuşiri spirituale şi la un anumit fel de vieţuire. Dar aşa, rămâne să explici cum vine cu inovaţia asta, te rog. În ce fel se află deja Dumnezeu în noi înşine?

Toate cele bune!