Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
Credinta se bazeaza pe un set de rationamente si intelesuri nedemonstrabile.
........
Este un mic repros care poate fi adresat Sf. Augustin, care ne descopera aceasta in lucrarea sa "Confesiuni"
"Tu te aflai inlauntrul meu..."
Am întrebat pamântul si el mi-a raspuns: „Nu sunt eu”; si tot asa mi-au raspuns si cele care se afla pe acesta. Am întrebat marea si adâncurile si târâtoarele cu sufletul viu si mi-au raspuns si ele: nu suntem noi Dumnezeul tau; cauta deasupra noastra. Am întrebat adierile diafane si aerul cu toti locuitorii sai, si el mi-a raspuns: „Anaximene se înseala, eu nu sunt Dumnezeu”. Am întrebat cerul, soarele luna si stelele, si ele mi-au raspuns: „Nici noi nu suntem Dumnezeul pe care tu îl cauti (…) El este cel care ne-a facut pe noi.”
Târziu de tot te-am iubit, o, tu frumusete atât de veche, si totusi atât de noua; târziu de tot te-am iubit.
Si iata ca tu te aflai înlauntrul meu, iar eu în afara, si eu acolo, în afara, te cautam si dadeam navala peste aceste lucruri frumoase pe care tu le-ai facut, eu, cel lipsit de frumusete.
|
Credinta este un dar. Se bazeaza nu atat pe seturi de rationamente, cat pe Iubirea lui Dumnezeu. Si pe raspunsul inimii omului la aceasta iubire. Raspuns care este un suspin si un suvoi de lacrimi, nu un rationament.
*
Textul Sfantului Augustin poate avea diverse interpretari, ce-i drept. Totusi, afirmatia lui se cere abordata cu mult discernamant si nu doar asa in sens literal/formal. Mai intai te rog sa ma lamuresti: cum intelegi imanenta lui Dumnezeu? Ca lucrare a harului in om sau cum?
Apoi, daca afirmi ca omul are insusiri create de Dumnezeu dupa chipul Lui, atunci afirmatia e in acord cu invatatura revelata a Bisericii. Dar daca afirmi ca omul Il contine pe Dumnezeu (Cel de necuprins, Cel Care viaza si contine) atunci cred ca scrierile ortodoxe abordeaza suficient de clar chestiunea.
A spune ca Domnul e in fiecare particica din creatia Lui, mai ales in om si chiar intr-un fir de praf, e o afirmatie care se cere sustinuta cu mare atentie. In ce sens se poate afirma aceasta?... Obiectualist, cumva? Ca prezenta efectiva a Fiintei in lucrurile create? Ca identitate de naturi? Sau cum....
P.S. Aminteste/ti te rog, in caz ca imi dai un raspuns, de un cuvant-cheie: rugaciunea... Intrucat de aceasta atarna multe intelegeri sau neintelegeri... Orice ar spune un om despre vreun lucru din lume (Creatie), despre sine insusi ori despre Dumnezeu, aceasta trece cu necesitate si cu efect mare prin calitatea rugaciunii. Care calitate nu atarna prea mult de rugator...