[cristiboss56]

În prealabil postat de Z.Lidia

Cred ca te referi la spitale de bolnavi psihic cronici, care nu se vindeca.
Spitalele de psihiatrie au devenit mai umane decat erau. Unii pacienti vin la control cu mijloace de transport in comun. Chiar schizofrenie, in perioadele fara crize.
Depresia usoara se trateaza si acasa. Uneori e necesara internare pentru ca medicul sa fie sigur ca medicatia e bine suportata.
Diagnosticul este pus uneori cu cod de cifre, ca acesti pacienti sa nu fie discriminati, izolati de ceilalti, sa aiba sanse de angajare.
Unii doctori spun ca depresia e vindecabila, ca nu exista depresie care sa nu raspunda la tratament. Dar lupta e grea si e de durata.
Si pacientii dementi merg acasa, dupa ce li se stableste diagnosticul si schema de tratament, se considera ca se descurca mai bine in mediul nde au trait pana acum.
Da, schizofrenia poate sa evolueze, la unii repede si grav, si exista bietii rataciti cu sufletul, de care vorbesti. Si in faza avansata, da, psihologia nu ii ajuta, iar psihiatria nu ii vindeca.
BOALA PSIHICA INSEAMNA SUFERINTA.

Tratamentel psihiatrice sunt simple amagiri prin sedari prelungite si de multe ori omul e transformat in leguma, ori nu asta dorim. Depresia, banala depresie, neglijata sau tratata numai cu pastila miracol, poate degenera in afectiuni mai grave. Uitam in schimb de suflet, el nefind un organ vizibil, palpabil. Dar multe din starile noastre de dizconfort sunt tocmai din neglijarea sufletului, este ceea ce numim o stare sufleteasca proasta. Cauzele sunt multiple, dar cea mai frecventa este preocuparea obsesiva a noastra pentru cele materiale, flamanzind si vlaguind prin astfel de comportament, sufletul. Trupul, templul sufletului are cel mai mult de suferit , prin slabirea si imbolnavirea lui. Obsesia excesiva si de multe ori nejustificata pentru cele materiale este principala cauza a tuturor afeactiunilor. Imbuibarea permanenta, agoniseala excesiva, obsesia banului, uitatul peste gard, invidia asupra celor agonisite de altii , grandomania materiala in concurenta cu altii si alte cele, sunt calea sigura catre suferinta, catre nebunia ascunsa , catre o minte dezorientata, tulbure, rupta in cele din urma de realitate, o orbire a mintii intru cele cu adevarat folositoare. Ce poate face o amarata pastila in astfel de situatie ? Nimic, decat o drogare, o rupere si mai mare de realitate, o sedare prelungita, in timp ce sufletul e secatuit complet si flamanzit de cele duhovnicesti.