Scriptura se intelege cu inima, cu ochiul ei interior cel mai curat (la care nu mai stim si nu mai vrem sa ajungem si, chiar daca am putea, nu mai avem credinta ca ne-ar folosi la ceva), iar nu prin lentilele mintoase ale unor duhuri straine de Biserica. Se intelege cand inima isi da mana, ca in logodna, cu Duhul, iar Acesta ii talcuieste, in dar, Scriptura.
Ce este intelesul Scripturii? Adierea Duhului in om.
Scriptura se intelege prin rugaciune. Cu multe lacrimi de recunostinta si cainta. Lacrimile rugatorului deschid poarta raiului Scripturii. Ele curata ochiul interior de solzii intunecati ai minciunii si bolii, ele doftoricesc pe cititor si il poarta in taine ale caror muguri sunt tocmai slovele Scripturii.
Intre mintea noastra obisnuita si textul Scripturii e o prapastie de netrecut. Musai sa fii nebun ca sa intri in lumea Scripturii. Dar cine se leapada de sanatatea lui pretioasa ca sa innebuneasca, doar de dragul unei lecturi, nu-i asa?
Si totusi, asa si numai asa se intelege Scriptura.
Ramane sa se mai si traiasca, sa se faptuiasca.