Da, Mirela.
Adevarata rugaciune e tacere. Cuvintele pe care le rostim/soptim/strigam noi la rugaciune sunt doar anticamera rugaciunii, ori ghidul ei, ori antemergatorul. Pocaiti-va, spun cuvintele rugaciunii, pocaiti-va stihii ale mele, ca S-a apropiat Imparatia Cerurilor! Si cand toate cele launtrice ale omului se linistesc, sub mana priceputa a cuvintelor rugaciunii, asa cum se asezau animalele in Rai la picioarele copiilor Adam si Eva, cand sufletul se incredinteaza Iubitului, atunci e si rugaciune. E Har.
Dar poate ca nu e de fapt rugaciune fara un inceput, macar, de balbaiala...:) Da, fara balbaiala nu poti intra in rugaciune!