Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil
1. Afirmatia ca "Dumnezeu este in inima omului" are multe acceptiuni/sensuri, Florin.
Una dintre ele este aceea ca omul este o fiinta care tanjeste dupa Dumnezeu. Vorbim despre aceasta folosind si expresia "dorul de Dumnezeu". Un dor pe care il resimt, in felurite chipuri, toti oamenii de la caderea protoparintilor incoace. O consecinta a catastrofei care a avut loc in Eden. Totodata un semn ca omul e copilul pierdut, prin pacat, al Domnului - un semn mnezic, o cale de aducere aminte... Un fel de curcubeu launtric...:)
O alta acceptiune face referire la experierea directa a fenomenelor Imparatiei. Sunt date ale experientei care arata ca inima omului este o poarta, un fel de "poarta stelara" intre doua lumi ori universuri... Fericit cel ce a experiat acestea! Se numeste om induhovnicit.
Mai sunt si alte acceptiuni, o prezentare detaliata a lor poti gasi in cartile Parintilor Bisericii (si imi amintesc aici ca Delia facuse niste recomandari, mai an, referitor la unele carti duhovnicesti despre "inima").
2. Vederea spatiului transcendent presupune pogorarea Harului. Iar Harul nu se pogoara acolo unde omul nu are cu adevarat nevoie de El. Omul patrunde in spatiul transcendent prin Har, nu prin puterile lui. De aceea se spune ca omul a fost rapit de Duh, in extaze... De exemplu, ca sa ma refer doar la un tip de experienta. "Abordarea apofatica" nu este o optiune cognitiva, ci o experienta daruita intregii persoane. Este un dar al Duhului. Noi ne putem screme oricat, cu mintea noastra omeneasca, dar nu vom putea experia nicicind o "abordare apofatica". Nicicind, in lipsa Harului. Cunoasterea apofatica este voia lui Dumnezeu in om. In omul pregatit, prin despatimire, in omul ales de Dumnezeu dupa Voia Lui.
3. Sfintii pomeniti si-au prezentat experienta in cartile deja oferite de Biserica. Scrie acolo tot ce avem nevoie sa stim. Nici urma de presupunerile tale orientale...
4. Porunca "sa nu-ti faci chip cioplit" se refera la cu totul altceva. Tu chiar nu ai citit nici o carte bisericeasca pana azi?
|
Omul patrunde in spatiul transcendent prin Har, nu prin puterile lui.
----------------------
Ahilp, aceasta afirmatie este intru totul adevarata. Mintea obisnuita nu poate patrunde spatiul transcendent prin puterile sale. Ea trebuie purtata de insusi Dumnezeu.
Aceasta nu inseamna ca mintea obisnuita sa nu cugete la modul in care ar trebui privite fenomenele, sa nu fie instruita in acest sens.
Cand Harul se pogoara, chiar daca numai o farama de scanteie (duh de mangaiere, dragoste fierbinte), budistul il directioneaza spre revelarea spatiului transcendent. Harul nu este folosit doar spre mangaiere (inlacrimata) ci spre descoperirea transcendentei lui Adi Buddha.
In budism, puterea dragostei divine este simbolizata de obiectul de cult denumit vajra (fulgerul compasiunii atotcuprinzatoare), iar spatiul transcendent de un clopotel. Primul se tine in mana dreapta iar al doilea in mana stanga.
Aceasta este ecuatia iconica din budismul mahayana (vajra - clopotel) - dragostea divina care descopera adevarul transcendent. Spatiul dragostei (extazul mistic) si adevarul sunt una. Ambele, iconic sunt tinute in fata inimii. Deci in budismul mahayana credinciosul nu acceseaza spatiul transcendent cu mintea proprie, ci cu dragostea extatica a lui Adi Buddha cu care se uneste in adancul inimii.
Unirea harica cu Buddha Primordial (Dumnezeu), ritualic, in budismul mahayana are loc la in etapa preliminara a sistemului Vajrayana.
"
Sunt doua doruri pline de dragoste cel al lui Buddha Primordial de a se uni cu credinciosul si cel al credinciosului de a se uni cu Buddha Primordial.
Dupa care Buddha Primordial se pogoara in inima si o aprinde de dragoste si intelepciune. Preschimba inima in natura dragostei si intelepciunii " - vers din saddhana.
Dupa ce credinciosul il primeste in inima sa pe Buddha Primordial incepe propriuzis Vajrayana. Aceasta, la randul ei, incepe cu moartea eului vechi si renasterea in spatiul extatic al adevarului. Cu acest nou profil al fiintei, renascuta din dragoste si adevar, se intra in practicile stadiului de generare, ulterior cele de finalizare. Stadiul de generare nu are corespondent in practica crestina (chiar daca avem o revelatie a Trupului Taboric), iar in stadiul de finalizare, recitarea vajra ar fi un echivalent al rugaciunii inimii.
-------
De ce porunceste Dumnezeu sa nu ne facem chip cioplit?
Este doar o porunca, fara semnificatie?
Din punctul meu de vedere este o instructiune. Este insasi esenta abordarii cunoasterii negative. Dumnezeu nu poate fi asemuit cu nimic. Iar aceasta nu trebuie sa ramana doar la stadiul de observatie si necioplirea unor chipuri, ci transpusa in efort contemplativ in rugaciune.
Parerea ta care este Ahilp?
------
------
Suntem suma experientelor, care ne definesc in cele din urma, cu bune si cu rele.
Parerea mea este ca Arhimandritul Sofronie a inteles mai bine crestinismul dupa ce a studiat budismul. Este evidenta influenta budismului asupra sa prin uzitarea in cartile sale a expresiilor gen "dragostea atotcuprinzatoare." L-a renegat mai tarziu pentru ca a avut o experienta spirituala mult mai profunda in crestinism. Aceasta nu inseamna ca budismul nu a pus caramizi in structura personalitatii sale. Nu cunosc ce variante de budism a studiat, posibil variatiuni de Teravada. Ca si in crestinism este o diferenta de traire, functie de bogatia doctrinara, intre trairea ortodoxa, cea catolica sau protestanta.