Cuviosul Sofronie isi povesteste relatia cu budismul in propriile carti. Califica acele experiente drept naturale, nu harice. Face referire si la acte de imaginatie personala, pe care nu le confunda cu mangaierea energiilor necreate. Apoi, cand descrie vederea patrunzatoare a propriului corp, cand povesteste ca patrundea cu privirea in propriul organism, arata ca aceasta NU era o purtare a lui de catre lumina Duhului. Nu descrie aceasta ca pe o experienta duhovniceasca, ci doar ca pe o curiozitate lumeasca.

Cuviosul Sofronie concluzioneaza fara echivoc: aceasta nu are nici o legatura cu practicile crestine de unire a omului cu Dumnezeu, cu transfigurarea harica a crestinului.

Iar a spune ca unul ca Sofronie isi datoreaza imbunatatirea tocmai studiului budismului si nu relatiei duhovnicesti cu Sfantul Siluan, mai intai, inseamna printre altele sugestia ca fara budism crestinul acesta nu ar fi ajuns la o masura inalta inaintea Domnului. Vrei sa sugerezi ca budismul este o treapta necesara pentru ca omul sa ajunga la Cer?
Poate. Dar in Biserica oamenii se dispenseaza de aceasta. Duhurile care anima budismul nu sunt in nici un caz aceleasi cu duhurile care anima pe crestin.

Din pacate, eleganta precizare pe care o faci referitor la Cuviosul Sofronie si la relatia sa cu budismul este una mincinoasa, lipsita de onestitate. O eleganta otravita, bolnavicioasa, corupta.
Adica, in fata faptului evident ca Sofronie respinge categoric budismul, tu vii cu interpretarea sucita si vicleana ca tocmai budismul a avut un rol formativ in viata acestui om. Dar spune, frate, adevarul simplu! Anume, ca Sofronie a experiat budismul ca pe o piedica, o inselare, o ispita!
In viata lui de om centrat pe pocainta, pe despatimire, contactul (datorat Europei bantuite de "invatatorii" orientali pe care ii va fi cunoscut, direct sau indirect, dupa cum era moda pe atunci) cu budismul l-a abatut si l-a intarziat din unirea cu Dumnezeu.
Nimic din ce a facut mantuitor Cuviosul Sofronie nu a avut loc fara unirea cu duhovnicii sai crestini, cu Sfantul Siluan, cu Dumnezeu. Sofronie a crescut in relatiile cele mai concrete cu harul revarsat in ascultare, fiind mereu in postura de fiu duhovnicesc si de nevoitor crestin.
Restul e speculatie fada si copie lipsita de autenticitate. In fond, minciuna "frumos" poleita.