Citat:
În prealabil postat de un.suflet
Nu cred ca interzice nimeni placerile vietii, nici pe cele mici nici pe cele mari, atata timp cat le traim in contextul potrivit.Adica, iubirea.Daca sunt viu pe dinauntru, daca am ganduri curate fata de semenii mei, daca imi ingrijesc viata spirituala etc, daca ma iubesc pe mine si pe oamenii din jurul meu, daca am masura si bun simt in tot ceea ce fac,sau macar incerc, de ce ar fi interzis sa ma bucur in acelasi timp de lumea inconjuratoare si de ceilalti?
|
Nu am auzit sa fie interzisa bucuria. Nici placerile vietii. Ceea ce este interzis este pacatul. Pacatul nu rezulta din placere. Spre exemplu, pacatul pizmei nu presupune nici cea mai mica placere. Daca pacate precum curvia, sau betia, ori lacomia, isi pot gasi motivatia aparenta intr-o placere trecatoare, alte pacate, precum pizma, injuria de cele sfinte, lipsa de respect fata de parinti nu presupun nicio clipa de placere, ci pacatosul care le face este chinuit inainte, in timpul si dupa consumarea pacatului.
Citat:
|
Si daca ma rog toata ziua, cunosc teoria religioasa la perfectie, sunt nelipsit din viata bisericeasca, si mai excelez si in multe alte privinte, dar am sufletul ingreunat de ura si de sila fata de cei din jur, sa fiu oare mai bun, in sens duhovnicesc?
|
Imi pare ca amestecati aici trei lucruri: ceea ce este obligatoriu, ceea ce este recomandat si ceea ce este excesiv.
Mersul la Liturghie este obligatoriu in Duminici si celelalte zile de porunca de peste an. Inclusiv ascultarea cu atentie a "teoriei religioase" de la omilie. Asta nu inseamna "nelipsit din viata bisericeasca", ci inseamna ca, o data pe saptamana, in Ziua Domnului (si in alte cateva zile din an pe care le vedeti marcate special in calendar) trebuie sa mergem la biserica si sa participam. Incalcarea acestei obligatii este materie grava.
Rugaciunea de seara este inalt recomandata. Aceasta inseamna ca cine o incalca, desi nu pacatuieste grav (adica ne putem mantui si fara rugaciunea de seara) face o eroare prudentiala: este de prevazut (potrivit experientei directorilor nostri spirituali) ca se va inscrie pe un drum spritual descendent, rarind si, in final, intrerupand legatura vie cu Dumnezeu.
Foarte recomandata (desi nu cu acelasi rang de insistenta) este si rugaciunea cand ne asezam la masa.
Celelalte (de dimineata, de inceput de lucru sau invatat, de multamita dupa masa etc) sunt facultative. Le facem daca simtim impulsul, dar, daca nu le facem, nu comitem nici macar eroare prudentiala.
Sfintii sunt foarte diferiti. In temperamente, in grad de cultura, in ce vreti. Dar ceea ce au in comun toti sfintii este bucuria vietii, bucuria de a trai. In "Fratii Karamazov" avem doua portrete de calugari care stau fata in fata: Zosima si Ferrapont. Autorul ne lasa sa intelegem ca unul se mantuieste, celalalt nu. Meditati la ceea ce au ei diferit: despre asta este vorba.