Citat:
În prealabil postat de catalin2
In invatatura ortodoxa (care tu spui ca ar fi asemanatoare cu budismul) harul se primeste doar prin Botez. Tocmai de aceea S-a Intrupat Iisus, ca sa aduca harul, pe care toti oamenii il pierdusera dupa pacatul protoparintilor (acesta e pacatul stramosesc). Tot invatatura ortodoxa spune ca nimeni nu poate capata har prin faptele sale, orice ar face, se primeste doar prin botez. Deci nu s-a pogorat harul petse niciun budist niciodata in toata istoria, doar daca s-a botezat in Biserica (iar atunci nu a mai fost budist).
Dar si ingerii cazuti dau o energie, care se asemana cu harul, asta se pogoara peste budisti. Daca citeai cartea cu Sfantul Paisie Aghioratul si initiatii indieni, acolo era descrisa intr-un capitol o astfel de energie (creata, nu necreata) emanata de un guru. De asemenea stim de bioenergie, tot un fel de energie. Tot ingerii cazuti dau si o energie cand omul face un pacat, ca acela sa se simta bine pe poment si sa repete pacatul. Nu-i asa ca astea nu sunt scrise prin budism?
|
Orice pofteste omul din lumea aceasta este, de fapt, pacat. Nu este necesar sa fie budist, ateu, hindus sau de orice alta religie. Poftele il tin inchis in aceasta lume, ramane agatat de ea, separat de Adevar. Aceasta este natura acestei lumi. Nu conteaza agentul care induce pofta.
Tot trupul nostru pofteste, mintea noastra pofteste prin toti porii. Toata fiinta noastra pofteste. Pofteste fara oprire. De aceea, eliberarea este cu adevarat un miracol, o imposibilitate. Cu adevarat, doar Adevarul ne face liberi - orice alte simtiri indiferent cat de pure ar fi fac parte din pofta dupa atingere si simtire.
Pofta poate avea sens numai atunci cand cauta Adevarul. Iar Acesta este fara atingere, fara coliziune, este puritatea adevarata.
Cainta este un vehicul care ne poarta catre Dumnezeu, insa aceasta are, in mod necesar, nevoie de contemplatie apofatica.
Daca atunci cand iesim din rugaciune privim lumea din nou cu ochiul vechi lumesc (ochiul care vede lumea existand prin sine - ceea ce il face poftitor, nesimtitor sau acuzator), daramam tot ceea ce am castigat atunci cand suntem cu mintea adanciti in "imparatia Lui Dumnezeu".
Numai bine, Catalin.