În prealabil postat de ahilpterodactil
Noi crestinii suntem oameni invatati sa punem inainte gandul cel bun. Daca ai avea gandul cel bun, ai intelege cu usurinta ca:
1) monitorizarea pacientului este spre binele lui; cand iubesti pe cineva vrei sa il ai tot timpul sub ochi, ca sa nu i se intample ceva rau si ca sa poti interveni prompt, in timp util; a avea contact cu cel iubit este o cerinta elementara a iubirii; a monitoriza un pacient este nu doar o obligatie profesionala, ci si o dovada de iubire; dar tu pesemne stii ca unii oameni sunt cu ochii pe comoara ca sa o fure - si ai impresia, prin generalizare abuziva, ca toti oamenii sunt asa (hoti perversi);
2) pentru unii, termenul de supraveghere este terifiant; in realitate, a supraveghea are un sens pozitiv, afectuos, specific relatiilor de intrajutorare - ii supravegem de pilda pe copii, pe cei bolnavi, pe cei care au nevoie de ajutor; este o masura elementara de SECURITATE, de PROTECTIE; suntem cu ochii pe ei, ca sa putem interveni prompt atunci cand e nevoie, spre binele lor si spre demnitatea menirii noastre de protectori (medici etc.); a sluji semenilor si lui Dumnezeu inseamna, printre altele, a supraveghea pe cel bolnav; CE-AR FI DACA BUNUL DUMNEZEU, PRONIATORUL, NE-AR SCAPA DIN OCHI FIE SI O SINGURA CLIPA?
3) modificarea anatomiei se refera in primul rand la o interventie de tip chirurgical; uneori e absolut necesara, altfel pacientul poate muri sau poate suferi cumplit. Modificarea fiziologica se refera, in primul rand, la corectia unei abateri de la functionarea normala a organismului - de exemplu, unui pacient cu deficit de serotonina medicii ii administreaza substante care sa modifice deficitul in sensul unor valori homeostatice; altminteri pacientul moare, de obicei prin suicid; un alt exemplu ar fi pentru pacientul cu deficit de insulina etc. etc. etc.
Si tot asa, daca ai avea gandul cel bun le-ai intelege pe toate.
|