În prealabil postat de un.suflet

Nu cred ca are relevanta ceea ce inteleg eu de acolo.Cate capete, atatea pareri.Prefer sa merg pe calea batatorita de altii care au reusit deja sa se recupereze si sunt cel mai bun exemplu.Ideea topicului era daca in ortodoxie mai e ragaz si permisiune pentru bucuria de a trai.Parerea mea din ce am vazut si am trait pana acum e ca da.Si intr-un mod mult mai sanatos si mai autentic.Unul dintre pacatele cele mai mari e ura: fata de sine si fata de ceilalti.Aici trebuie lucrat daca vrem sa avem liniste si echilibru.Nu e pacat sa privim un apus de soare impreuna cu prietenii, daca relatia cu acestia e echilibrata si sanatoasa.Si nici sa mergi la o petrecere daca ai simtul masurii, daca te simti bine acolo fara sa judeci oamenii si mai ales daca iubesti acei oameni, intelegandu-le conditia si acceptandu-i asa cum sunt ei, cu bune si cu rele etc.Dar ca sa ii acceptam, trebuie sa ne acceptam pe noi insine.Si uite aici e punctul dureros, care ne da viata peste cap, oricat am incerca sa facem o schimbare.Ura, ura e printe relele cele mai mari din lumea asta.