Citat:
În prealabil postat de AlinB
Binenteles ca Dumnezeu se poate manifesta si poate interactiona cu lumea creata, altfel nici nu ar fi putut-o crea de la bun inceput.
Pe de alta parte, ramane transcendent, nu devine parte a Creatiei.
Pe de alta parte Creatia poate reflecta perfectiunea divina, aceasta fiind modul prin care ea se "indumnezeieste".
Asa cum o oglinda reflecta Soarele, desi ea in sine ramane o oginda, poate transmite lumina si caldura Soarelui dar asta numai in masura in care este bine slefuita.
Continuand aceasta paralela, Soarele fiind Dumnezeu, este mai presus de o interactiune directa cu omul. Omul nu poate atinge Soarele, nu poate fi una cu Soarele, in schimb ii cunoaste prezenta si binefacerile prin lumina si caldura care vin de la El.
Ceea ce vine de la Soare este si nu este parte a lumii materiale.
Este, pentru ca poate interactiona cu ea si nu este, pentru ca au ca Sursa ceea ce este necreat, fara inceput si sfarsit.
Caracterul exact al acesteui "mediu" nu poate fi definit exact, poate interesanta dualitate particula/unda a luminii sa ofere o palida imagine a acestei dileme, dar care in esenta ultima nu poate fi solutionata intelectual, dintr-un motiv foarte simplu: nu poti reduce ceea ce este mai presus de experienta materiala, la ea.
Ortodoxia foloseste termenul de "energii necreate" pentru a-i sublinia caracterul transcendent, supra-material, in ciuda capacitatii lor de a interactiona cu lumea creata.
|
Paralela e interesanta, dar mi se pare ca exista cel putin 2 motive pentru care nu cred ca functioneaza.
In primul rand, Dumnezeu e infinit, in timp ce soarele este finit. Una din 'caracteristicile' infinitatii este ca el cuprinde tot. Nu exista "loc" de altceva pe langa infinitate.
In al doilea rand, soarele si pamantul sunt separate, e adevarat, dar exista ceva dincolo de ele, si anume substanta din care sunt facute, suportul pe care exista. Nu cred ca exista o "substanta", un "mediu" dincolo de Dumnezeu.