| 
				 Marcu 12 ( 1-12 ) 
 
			
			Și  a început să le vorbească în  pilde: Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o  cu gard, a săpat în ea  teasc, a clădit turn și a dat-o lucrătorilor,  iar el s-a dus departe.  Și la vreme, a trimis la lucrători o slugă, ca  să ia de la ei din  roadele viei. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o  și i-au dat drumul  fără nimic. Și a trimis la ei, iarăși, altă slugă,  dar și pe aceea,  lovind-o cu pietre, i-au spart capul și au ocărât-o. Și  a trimis alta.  Dar și pe aceea au ucis-o; și pe multe altele: pe unele  bătându-le, iar  pe altele ucigându-le. Mai avea și un fiu iubit al său  și în cele din  urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor rușina de  fiul meu. Dar  acei lucrători au zis între ei: Acesta este moștenitorul;  veniți să-l  omorâm și moștenirea va fi a noastră. Și prinzându-l l-au  omorât și  l-au aruncat afară din vie. Ce va face acum stăpânul viei? Va  veni și  va pierde pe lucrători, iar via o va da altora. Oare nici  Scriptura  aceasta n-ați citit-o: "Piatra pe care au nesocotit-o  ziditorii,  aceasta a ajuns să fie în capul unghiului? De la Domnul s-a  făcut  aceasta și este lucru minunat în ochii noștri". Și căutau să-L  prindă,  dar se temeau de popor. Căci înțeleseseră că împotriva lor  zisese pilda  aceasta. Și lăsându-L, s-au dus.
		 
				__________________Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
 (Părintele Alexander Schmemann)
 |