Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil
Mă tem că nu asta înseamnă curăția în căsătorie... Nu doar atât!
Gândiți-vă că mulți nu curvesc în afara căsătoriei, ci înlăuntrul ei. Și nu, nu prin practici din zona a ceea ce s-ar putea numi perversiuni de tot felul, ci printr-o perversiune mult mai adîncă, a sufletului...
Curăția în căsătorie cred că înseamnă a nu mai fi loc de altceva în sufletul tău, atunci când te raportezi la soț/soție, decât de iubire (cu miile de fațete ale acesteia). Orice amestec al vreunui ingredient străin în "pasta" iubirii este necurăție. Se întâmplă, de pildă, ca soțul să își invidieze soția (sau invers) pentru ceva. Aceasta este deja necurăție! Se mai întâmplă ca unul să îl preseze, egoist ori nerăbdător, sau să îl manipuleze pe celălalt. Aceasta este deja necurăție! Și mult rău face vieții de familie.
Bărbatul să își iubească soția iar soția să asculte de bărbatul ei. Aceasta este curăție!
|
Bune nuanțări....
Dar și Rătăcitorul are dreptate, acela e tiparul curăției în căsătorie, atâta doar că totul pornește de la iconomia sufletului și a minții, nu se referă numai la adulterul concretizat în trup. Fidelitatea, neviclenia, refuzul rătăcirii, înfrânarea dorinței insidioase de a evada din rutină într-o neleguire la fel de gravă ca și uciderea de om.
La fel, băieții și fetele care încep o relație, apoi se căsătoresc, având deșeuri afective din legături precedente și ajung în fața altarului, mințindu-L pe Dumnezeu în față, ca pe ultimul borfaș.
Astfel de păcate se plătesc scump încă din această viață. Scuza noastră preferată, "neputința", nu are nici o valoare. Pocăința se primește, desigur, dar după ce-ți plătești datoria până la ultimul bănuț, plus o dobândă consistentă. Moneda acestei tranzacții se numește "durere".
Rândurile de mai sus nu sunt rezultatul unor investigații livrești sau meditații filozofice personale. Lucrurile acestea le-am aflat din experiența pastorală a unor duhovnici destoinici. Iar cazurile sunt foarte multe. Dacă săpați mai adânc la temeleia tragediilor personale sau ale altora, dați de ele numaidecât, ambalate în povești specifice de viață. Slavă Domnului, sunt duhovnici care știu deja unde să caute focarul răului, reușind să mai limiteze proporțiile dezastrului. Dar consecințele sunt grave, nu vă jucați cu mânia lui Dumnezeu, ucigând sufletele altora!