Orice act de lectura presupune si interpretare, chiar daca nu o realizam voit si controlat/condus.
Interpretarea este inerenta actului intelegerii. A citi inseamna si a intelege ceva, cumva.
De ce? Pentru ca fiecare cuvant si propozitie, frazele si capitolele precum si toata cartea au o semnificatie pentru cititor, inseamna ceva.

Asadar, atunci cand un om citeste un text, oricare ar fi acesta, el face anumite asocieri, semnifica, decodeaza, coreleaza etc. Face toate acestea prin prisma cunostintelor si experientei sale stocate in memorie dar si prin prisma unei atitudini, a unor scopuri etc.

Datorita asocierilor/conexiunilor voluntare sau involuntare, textul are un sens. Unde nu sunt conexiuni nu e nici sens, nici semnificatie.

Asadar, a citi inseamna a interpreta.
Singura problema e ca sunt variate feluri si niveluri de interpretare. Dar la orice nivel ar avea loc interpretarea, cuvantul Scripturii poate aduce omului un folos - daca e cautator al Adevarului, al Caii, al Vietii. De sute si mii de ani oamenii se folosesc de Biblie, in fel si chip.
Cele mai bune talcuiri ale Scripturii le-au facut sfintii, in Duhul Sfant. In primul rand Insusi Hristos Domnul. Iar noi, vrem nu vrem, interpretam textul Bibliei si tot ce putem spera e sa sporim duhovniceste, in comuniunea eclesiala, incat sa ne apropiem de talcuirea lui Dumnezeu.