Citat:
|
În prealabil postat de oni91
miti29, povestea ta e la fel de emotionanta ca si "Puiul"(tin minte ca mereu plangeam cand citeam "Puiul" cand eram mica), doar ca a ta se termina cu bine, din fericire:)...abia astept sa aflu urmatoarea intamplare...:)
|
Daca mi-a fost frica la auzul acelui glas? nu mi-a fost.O dulce bucurie mi-a umplut imima iar in timpul liceului am simtit mereu o mana protectoare care m-a ajutat.Am luat cu bine si bacul si am intrat la facultate.La inceputul anului 3 de facultate a inceput din nou sa-mi fie greu , luasem de vre-o 2 ori bataie de la tata in plina strada fara sa ma simt vinovat.Locuiam la camin iar acolo la dus (singurul loc unde puteam fi singur) imi plecam genunchii si ma rugam lui Dumnezeu sa-mi dea pe cineva , imi doream sa ma casatoresc.Dar eram asa de sarac ca uneori nu aveam bani nici de paine.Prin noiembrie am cunoscut o fata, o colega, care nu putea avea copii si un anume personaj ii promisese ca o ia de nevasta si se culcase cu ea,dar mai apoi el se casatorise cu altcineva si avea si un copil, si venea la colega mea doar pentru sex.
In scurt timp am devenit apropiati, am devenit prieteni si dupa multe piedici intampinate in toamna anului 2002 ne-am casatorit, si suntem bine impreuna.Sunt convins ca atunci cand voi cere Dumnezeu imi va da si un copil.
Data viitoare am sa va povestesc o intamplare despre cariera mea.