Acuma, deh, a fi sensibil poate ca e o poticneala uneori si un aducator de suferinta. Si cine ar vrea sa sufere de dragul suferintei?...
Dar poate ca nu e vorba despre sensibilitate. In definitiv, daca stam nitel stramb si cugetam drept, sensibilitatea e un termen din registrul cognitiei, nu al emotiilor. Dar nu stiu prin ce proces de pervertire, asa cum se tot intampla pe lumea asta, dintr-o insusire a simturilor si a gandirii sensibilitatea a ajuns sa fie considerata o insusire a vietii afective... Ce harababura in termeni!

*
Sensibilitatea e capacitatea unui om de a sesiza mai usor un anumit stimul si de a deosebi intre ei diversi stimuli apropiati ca intensitate ori natura. E sensibil unul care sesizeaza deindata ca, de pilda, in iarba a aparut ceva care nu era adineauri - de pilda un sarpe... Tot sensibil e unul care face diferenta intre un re major si un mi. Sau intre o nuanta de rosu si alta nuanta de rosu etc. Sau, in planul gandirii, unul care isi da seama imediat de aparitia unei probleme. De aceea si spunem ca unii au simtul problemelor...

*
Reactia de evitare sau de rejectie la critica, insa, e mai degraba o trasatura de personalitate. De obicei presupune frica, frica de pedeapsa (fizica sau psihica) ori de esec. Or teama de neacceptare in grup, de minimalizare etc.
Uneori ne e greu sa vedem ca spusele noastre sunt criticate sever. Asteptarea de a fi confirmati, gratificati, laudati etc. este atat de mare incat contrazicerea ei ne invita la suferinta, la trairi emotionale greu de dus...
In general cand avem nevoie de buna opinie a altora suferim la critica sau la anticiparea criticii.

Un alt motiv poate fi, cred, subiectul de care suntem atasati. Daca eu cred ca voi fi luat in balon pentru cutare lucru la care tin foarte mult, atunci, pentru a proteja acel ceva (comoara inimii mele!) nu numai ca il apar in diverse haine protectoare si luminoase, dar il si ascund, il pitesc de ceilalti.

Unii iubesc haina alba a calugariei. Fireste ca vorbind de rau sau fie si doar sceptic pe tema bibeloului lor afectiv pe care l-au imbalsamat si incoronat mai abitir decat pe-un faraon, acesti oameni se simt loviti in amorul propriu. Ce fan nu sufera cand ii iei in raspar steluta? Ca el e una cu steluta!

Dar poate ca, totusi, colega noastra chiar are ceva semnificativ de impartasit si poate ca isi cenzureaza frica de critica. In definitiv, daca are de facut vreun bine, isi poate aminti ca uneori e greu, foarte greu de suportat, sa faci un bine. Te costa! Emotional, mai intai.
Dar iubirea e doar asa, o distractie sau un ambit personal? Nu e mai intai dispozitia de a oferi, stiind de la bun inceput ca s-ar putea sa te coste?