Citat:
În prealabil postat de Intrarea Vagonului
|
Din comentarii:
Ionuţ Voloşen
Domnule Malin Bot
In primul rand protestele noastre se adreseaza organizatiei Barnevernet care in mod abuziv a luat acesti copii din sanul familiei.
Am tot auzit argumente de genul "aČ™a este legea in Norvegia, părinČ›ii au încălcat legea, prin urmare bine au făcut ca le-au luat copiii”. Oare chiar atat de simpla este situaČ›ia? HaideČ›i sa analizam câteva puncte din acest caz.
1. Binele suprem al copilul
PărinČ›ii Bodnariu au recunoscut ca au folosit pedeapsa fizica dar numai in cazuri rare, si atunci într-o măsura limitata de genul o palma la fund sau un tras de ureche (unii se leagă de aceasta declaraČ›ie si ii acuza ca si cum in fiecare zi si-ar fi snopit copii din bătaie: fals). Problema nu se opreČ™te aici. Cu toate ca râvna agenČ›ilor Barnevernet este foarte mare (ei trebuie sa facă cat mai multe anchete, altfel nu îČ™i pot explica locul de munca într-o zona cu populaČ›ie mica) daca acestea ar fi fost singurele acuzaČ›ii, totuČ™i nu cred ca ar fi luat copiii într-un mod aČ™a abuziv (si totuČ™i nu m-ar mira fiind ca dna profesor Marianne Haslev SkĂĄnland de la University of Bergen a alcătuit o lista cu motive banale pentru care Barnevernet a luat copiii părinČ›ilor:
http://www.mhskanland.net/page10/page122/page122.html )
PărinČ›ii Bodnariu au mărturisit că pe lângă acuzaČ›iile de disciplina fizica de genul dat o palma la fund, sunt acuzaČ›i si de alte fapte false mai grave, dar ca ei nu pot înČ›elege cum fetiČ›ele ar fi declarat aČ™a ceva. Răspunsul este ca aceČ™ti agenČ›i Barnevernet folosesc metode abuzive de interogare. Orice psiholog Č™tie că un copil poate fi făcut sa spună ce vrea interogatorul. Astfel au reuČ™it agenČ›ii Barnevernet sa corupă mărturia copiilor si sa învinuie părinČ›ii Bodnariu de fapte mai grave. Pentru cei care nu vor sa creadă un astfel de lucru va rog sa citiČ›i următorul studiu despre „Sugestibilitatea copiilor” (
http://law2.umkc.edu/.../ftr.../mcma...stibility.html) care arata clar ca interogatorul poate influenta răspunsul copiilor prin întrebări sugestive. Si nu numai atât, ci si ca odată infiltrat un astfel de eveniment in mintea copilului, acel copil nu mai poate fi considerat o sursa sigura de informaČ›ii.
Cu toate acestea sa presupunem ca acuzaČ›iile de disciplina fizica sunt valide. Care ar trebui sa fie răspunsul unei agenČ›ii de tip Barnevernet? Este adevărat ca legea norvegiana interzice pedeapsa fizica, dar in acelaČ™i timp legea norvegiana spune ca orice acČ›iune in acest sens trebuie sa aibă ca scop „binele suprem al copilului”. Deci Barnevernet trebuia sa cântărească opČ›iunile la dispoziČ›ie: lăsarea copiilor in familie si educarea părinČ›ilor, versus separarea imediata si completă a copiilor de părinČ›i. Čšinând cont ca acuzaČ›iile mai grave sunt false, nu cred ca exista vreun psiholog care ar fi putut recomanda separarea imediata a copiilor de părinČ›i, inclusiv a bebeluČ™ului sugar de 3 luni doar pentru ca in cazuri rare părinČ›ii au folosit disciplina fizica. Aceasta separare brusca a copiilor de părinČ›i, si separarea fraČ›ilor si surorilor unul de altul, produc daune psihologice care nu vor mai putea fi vindecate niciodată. Aceste daune psihologice sunt exponenČ›ial mai grave decât orice dauna produsa de o palma la fund. Dau doar un exemplu dintr-un studiu făcut de institutul norvegian NIBR care arata ca rata de sinucidere a copiilor din sistemul Barnevernet este de 8 ori mai mare decât cea din rândul copiilor din populaČ›ia generala (pagina 18:
http://www.nibr.no/filer/2005-12.pdf ) . Prin urmare, Barnevernet a încălcat legea norvegiana, pentru ca nu a făcut ceea ce era in interesul suprem al copilului.
2. Sistemul judiciar norvegian
Într-un sistem normal judiciar, părinČ›ii ar trebui sa aibă abilitatea sa se apere. Ori Norvegia nu le permite părinČ›ilor sa îČ™i angajeze cei mai buni avocaČ›i din sistemul privat (ei pun o limita la suma cu care poate fi plătit avocatul in astfel de cazuri, prin urmare avocaČ›ii buni nu vor sa aibă dea face cu astfel de cazuri). Si totuČ™i întrebarea se pune, de ce sistemul judiciar din Norvegia nu descoperă aceste practici murdare de interogare ale Barnevernet? Pentru ca judecători pun valoare doar pe mărturia agenČ›ilor Barnevernet. Nu contează faptul ca părinČ›ii neaga acuzaČ›iile, sau faptul ca agenČ›ii Barnevernet nu au nici o dovada medicala, sau faptul ca toČ›i vecinii, prietenii si oamenii care ii cunosc au atestat ca părinČ›ii nu sunt violenČ›i cu copiii. Judecători nu dau nici o însemnătate acestor marturii. Pentru a înČ›elege in detaliu cum lucrează sistemul, va rog sa citiČ›i acest raport făcut de NCHR (Comitetul Nordic pentru Drepturile Omului):
http://www.nkmr.org/.../2524-summary-and-report-to-the...
Acest studiu spune clar ca „instanČ›ele administrative sunt reticente să se abată de la poziČ›ia lucrătorilor sociali individuali Č™i consilii sociale” si ca „numărul disproporČ›ionat de mare de copii fiind scos din grija părinČ›ilor poate fi atribuit stimulentelor economice pentru industria caselor de plasament (foster homes)”.
3. Plasarea copiilor in afara familiei
TotuČ™i, sa presupunem ca era necesar ca copiii sa fie luaČ›i de la părinČ›ii Bodnariu. Cum ar fi trebuit sa procedeze Barnevernet într-un astfel de caz?
In primul rând separarea fraČ›ilor si surorilor unul de altul este un lucru foarte grav. Nu pot sa înČ›eleg in ce văgăuna a găsit Barnevernet un psiholog care sa aprobe o astfel de separare. Orice agenČ›ie de adopČ›ie internaČ›ională, întotdeauna va milita pentru păstrarea fraČ›ilor si surorilor împreuna. S-au făcut sute de studii psihologice pe tema aceasta si toate recomand acelaČ™i lucru: fraČ›ii si surorile trebuie sa fie Č›inuČ›i împreuna. De exemplu, acest studiu publicat de Child Welfare Information Gateway (
https://www.childwelfare.gov/pubPDFs/siblingissues.pdf ) constata clar ca „fraČ›ii separaČ›i în asistenČ›ă maternală sau adopČ›ie au risc mai mare sa nu se ajusteze, inclusiv sa fugă, Č™i niveluri mari de probleme de comportament”.
In al doilea rând, plasarea copiilor trebuia făcută la rude. Orice organizaČ›ie de asistenta sociala de pe mapamond iČ›i va spune acelaČ™i lucru. Din nou refer doar un singur studiu făcut de Providence College (
http://digitalcommons.providence.edu...iewcontent.cgi... ) care dovedeČ™te clar ca „că plasamentul într-o familie rudă, este total superior plasamentului într-o familie străină, datorită legăturilor emoČ›ionale Č™i sociale preexistente între copil familia rudă”. Ori familia Bodnariu are in acelaČ™i oraČ™ atât părinČ›ii mamei cat si fraČ›ii si surorile ei (deci bunicii, mătuČ™ele si unchii copiilor), oameni respectaČ›i, si văzuČ›i bine in societate. Nici sa nu mai pomenim ca copiii puteau fi plasaČ›i cu fratele tatălui, Daniel Bodnariu in Romania, om de integritate si respectat in comunitate.
Iar in ultimul rând, nu numai ca copiii Bodnariu au fost separaČ›i de părinČ›i, nu numai ca au fost separaČ›i unul de altul, si nu numai ca au fost plasaČ›i la familii străine când exista posibilitate sa fie plasaČ›i la rude, dar mai grav Barnevernet a ales sa ii plaseze la 3 ore si 2 ore distanta de casa părinČ›ilor. Cum este posibil ca un sugar de 3 luni care trebuie sa fie alăptat de cel puČ›in 6 ori pe zi sa fie plasat la 2 ore distanta de mama lui? Cum este posibil sa o faci pe mama sa conducă 6 ore într-o zi sa îČ™i vadă băieČ›ii? Cum este posibil sa le interzici fetelor mai mari orice contact cu părinČ›ii, chiar si in prezenta agenČ›ilor Barnevernet? Oare chiar aČ™a suprema sa fie legea norvegiana? Chiar aČ™a diabolica? Oare nu cumva încalcă orice principiu uman si drepturile omului?
Like · Reply · 14 · Jan 13, 2016 2:15pm