[Copacel]

În prealabil postat de Seraphim7

Eu am avut in ultimii 5 ani un impas major in conexiunea mea cu Dumnezeu si Biserică in general,deși eram teolog in devenire.Însă cel mai mult am suferit pierzându-mi credința si astfel neputând să ma rog.Rar reușeam să ma așez in genunchi,si sa rostesc măcar cateva gânduri către Dumnezeu.De citit,citisem multe,dar degeaba,nu iti trebuie teologie multa ca sa te rogi,nu iti trebuie deloc.Imi repugnau acatistele chiar si psaltirea si cartile de rugaciuni,cu vorbele mele nu reuseam sa zic mare lucru caci imi era înghețată si nu stism cu sa o pornesc.Aveam o carte "Scoala rugaciunii" de Antonie de Suroj,acolo imi placea cum se pune problema rugaciunii,dar nu prea am pus in practică.Totuși mereu e nevoie de un părinte care sa indrume.Și chiar zilele acestea l-am găsit.Nu dezvolt discuția cu el desi e foarte interesantă si revelatoare.Pur si simplu rezum esențialul,deși mi-e greu ca nu sunt preot si nu imi pot permite să dau sfaturi,eu unul care nu m-am rugat ani de zile.Pur si simple reciti fiecare cuvânt din Tatăl Nostru iar apoi il contempli il cugeti,il raportezi la persoana ta.Incerci sa faci acea conexiune cu Tatăl căruia te rogi,incerci sa devi si tu fiu.E ceva intens si chiar o teologie asta,insa cu condiția sa fie trăită.

Ia incearca tu mai bine sa pui in aplicare in practica fiecare cuvant din rugaciune si apoi dupa ce reusesti vei citii cu totul diferit aceasta rugaciune.