Citat:
În prealabil postat de AlinB
adevarata fata a "statului de drept".
|
Eu cred ca mai curand ar trebui sa vorbim de dreptul de stat. Suntem in fata unor atacuri impotriva familiilor care au la baza o filozofie sucita: aceea care pune statul inaintea si deasupra familiei. De la principiul "statul apara familia", principiu just, care sugereaza ca statul este in slujba familiilor se ajunge la ceva opus: la ideea ca familia ar fi subiect al statului. Or, vedem in Biblie, familia a existat inaintea statului. Familia, ca legatura dintre un barbat si o femeie in vederea nasterii si cresterii copiilor apare in epoca paradisiaca a lumii. Despre familie e vorba inca din partea de inceput a Genezei. Iar Exodul nu e altceva decat istoria luptei dintre stat si familii. De o parte avem un stat egipean totalitar: cel mai centralizat si autocratic stat din acea vreme. De cealalta parte avem familii reunite in triburi (tot in baza unor legaturi familiale). Poporul Familiilor pleaca de la Poporul Statului si ajunge sa prefere sa o ia prin desert vreo patruzeci de ani, spre o tara pe care nu o vazuse nimeni si pe care o vor vedea numai vreo doi insi cu ochii lor.
Anii trec si, cu ei, lumea ce veche. In mod curios, dar nu fara legatura cu ceea ce vorbim, vedem, peste ani, o alta familie care isi ia talpasita: Sfanta Familie. Care este prima actiune notabila a Pruncului Isus, dupa aceea de a se fi nascut ? Sa se apere, fugind, de un alt stat totalitar, care isi aroga puteri discretionare contra familiilor. Fugii DIN Egipt din Exod ii corespunde o fuga IN Egipt din Evanghelie. In ambele cazuri, avem aceeasi cauza: statul contra familiilor. Si, cu precadere, contra copiilor care sunt viitorul, incununarea si ratiunea de a exista a familiilor. Intr-o carte aflam de un copil urmarit de stat: copilul Moise. In cealalta aflam de un copil urmarit de stat: Il Bambino Gesu.
Povestea amestecului statului in viata familiilor este, asadar, lunga. Totusi, in Roma antica, vedem familia ridicata la valoarea ei de celula de baza a societatii. Nu a statului, ci a societatii. E interesant ca sintagma "Pater familias" este, gramatical, gresita. In latina clasica, ar trebui sa-i spuna "pater familiae". Dar, romanii au pastrat acest genitiv exceptional, regasit numai in aceasta sintagma care dateaza din proto-latina. Unii spun ca au facut-o ca sa arate vechimea acestei institutii, dar eu cred ca prin asta ne arata caracterul intangibil, sacru, al familiei. Oricat de puternic a fost, inca de la inceputuri, statul roman, a avut mereu constiinta ca familiile sunt de neatins. Pater familias avea puteri discretionare si putea, in principiu, sa isi si omoare copiii. Dar stralucitii juristi ai Romei au inteles un lucru: oricate abuzuri ar face Pater Familias asupra familiei, vor fi mai mici decat abuzurile pe care le-ar putea face statul.
In statele crestine medievale, nici nu s-a pus problema ca parintii sa fie separati, prin forta, de copiii lor sau sa fie separati copiii intre ei. Pentru eventualele conflicte intrafamiliale, statul nu se considera misionat. Culmea e ca un "consiliu de familie" exista si azi in Codul Civil francez, ca instanta de reglementare a conflictelor intrafamiliale. E un fel de dinozaur juridic, de care nu mai tine nimeni cont. Oricat de autocrati au fost regii celei mai vechi dinastii din Europa, nu i-a trecut niciunuia prin cap sa desparta familiile. Nici Ludovic al XIV-lea, acela cu "statul sunt eu!" nu a facut ceea ce face "Protectia Copilului" din Norvegia.
Sunt semne ca ne intoarcem la neobarbaria paganismului. Ceea ce e se intampla in Norvegia sa va intampla si in Romania. Si in Franta. Odata de mult, Iosif a fost prim-ministru in tara lui Faraon. Odata, ceva mai incoace, Richelieu a fost prim-ministru in tara lui "Statul sunt io". Dar vine vremea in care fiii Patriarhilor pierd orice posibilitate de a opri alunecarea statelor. Vine vremea in care familiile Poporului Ales a lui Dumnezeu vor trebui sa aleaga, din nou: sau vor intra in robia strainului, sau vor lua calea desertului. Dar, sa nu ne temem: la capatul acestei cai ne va arata Domnul Tara Fagaduita.