Ma pui in dificultate. Nu ma asteptam sa venereze simbolul, ci pe acela de care se legau prin simbol...
Eu credeam ca semnul si simbolul sunt ca o punte de legatura, de trecere intre doua lumi: a mea si a Celuilalt. Credeam ca folosim un semn sau un simbol pentru a ne apropia de Celalalt, pentru a ajunge la El - nu pentru a ramane capturati, blocati in semn.

Pentru comparatie, nu stiu cat de buna: folosim semnele alfabetului si notele muzicale pentru a ajunge unii la altii, de la inima la inima. Nu pentru a ramane atarnati/suspendanti/incremeniti in litere si note...