Calugaria (in greaca = "Batran Frumos") inseamna maturizarea spirituala a omului launtric. Batran cu trupul dar Tanar cu sufletul.
Mai adecvat ar fi utilizarea termenului de monahism (MONO - singur).
Insingurarea launtrica fata de lumesc este o conditie necesara pentru cineva care doreste sa se apropie cu toata fiinta de Dumnezeu.
Amestecarea impresiilor lumesti cu lucrarea spirituala este contraproductiva.
Asemeni legendei Mesterului Manole - ceea ce ziua cladesti, noaptea se naruie.
Pana cand sufletul nu se zideste cu totul in lucrarea spirituala si lasa lumea cu totul - "zidurile manastirii vesniciei nu vor sta in picioare".
----------
Calugaria clasica presupune o anumita retragere fizica din lume si angajarea intr-un regim mai intens de rugaciune, citit, contemplatie si lucru sub ascultare.
Aceasta insa nu garanteaza ca cel ce se calugareste si gaseste adevarata insingurare - MONO.
Desi calugarit, cu mintea poate duce o viata complet lumeasca.
Elementul decisiv este identificarea modului in care omul isi poate retrage cu totul mintea din lume, de sub puterea impresiilor ei.
Si sa ramana singur cu Dumnezeu. Tot timpul in prezenta Lui.
----------
Calugaria alba nu este o imposibilitate.
Devine posibila atunci cand suntem atenti/constientizam care sunt reperele noastre existentiale de zi cu zi si ne raportam corect la ele.
__________________
|