In cadrul teologiei, apologetica se ocupa cu apararea credintei. Ea este in stransa legatura cu dogmatica, ramura fundamentala care se ocupa cu studiul credintei insesi.
Prin urmare, un apologet este cineva care apara (prin cuvant ori prin lucrare scrisa) credinta in fata atacurilor la care este supusa din diverse parti (atei, musulmani, mozaici, politeisti, eretici, schismatici).
In sens profan, un apologet este cineva care apara un punct de vedere, un domeniu, un curent cultural, etc. Putem spune de exemplu ca, prin sutele de articole scrise in "Timpul", Eminescu este un apologet al conservatorismului.
In sfarsit, probabil datorita existentei unui concept juridic (si unei incadrari penale) numit "apologia infractiunii", termenul de apologet mai capata, uneori, o conotatie negativa ca fiind vorba despre cineva care ridica in slavi ceva surprinzator sau interzis. Putem formula, de exemplu: "utilizatorul Florinus este un nostalgic al lui Ceausescu si un apologet al economiei planificate".
|