Pornind de la tema topicului, ma gandeam: oare, in Cartea Sfanta, intalnim tratat subiectul prostiei ? Il intalnim si, asa cum era de asteptat, mai ales in Cartile Sapientiale.
Iata ce spune Eclesiastul la 7:25 : "Și eu m-am silit și inima mea a cercetat și a urmărit știința și înțelepciunea și buna chibzuială și mi-am dat seama că răutatea este o nebunie, iar prostia este zănatică răutate."
Vedem, deci, ca in Cartea Ecleziastului (al carei autor vizibil a fost, dupa cum se stie, cel mai intelept dintre oameni) prostia este defininta altfel decat ne grabim noi sa o definim, in optica profana, ca lipsa a inteligentei. Aflam ca prostia este o maladie spirituala din categoria nebuniei. Dar o forma agravata a acesteia: este o nebunie zanatica.
Acuma, daca citim versetul in contextul lui (adica intregul capitol 7), vedem ca, la randul ei, nebunia este privita altfel decat o privim noi. Nebunia, pentru Ecleziast, inseamna "sa mori inainte de timpul tau" (7:17). Act de libertate, nebunia tine, asadar, de o optiune fundamentala. Care sa fie aceasta ? "Nu este Dumnezeu: cugeta nebunul in inima sa" ne raspunde Psalmul 52.
Nebunia, si forma ei zanatica, prostia, sa fie, asadar, acelasi lucru cu ateismul ? Nu neaparat. Multi sunt prostii care au credinta in Dumnezeu. Numai ca acest Dumnezeu al prostilor seamana, surprinzator de bine, cu "Dumnezeul filosofilor". Prin acest "Dumnezeu al filosofilor" intelegem contrariul lui Dumnezeu cel Viu. Dumnezeul filozofilor este atat de mare, incat a creat lumea si acum o priveste detasat. Daca nu cumva neglijent. Cata atentie dam noi furnicilor din musuroiul de la o azvarlitura de bat de casa, atata atentie da si dumnezeul filosofilor celor pe care i-a creat. Tragand concluzia simpla, care se impune (dar care scapa filosofilor), prostii credinciosi fac optiunea fundamentala de a se comporta ca si cand Dumnezeu nu ar exista. Ultimele realitati ? Moartea, judecata, raiul si iadul ? Exista, cum sa nu! Dar sunt departe. O sa existe. Deocamdata, ce avem in fata ochilor, sunt solzii realitatii imediate. Azi sa ne descurcam, maine vedem noi! Astfel, ajungem de unde am plecat: prostia este contrariul intelepciunii. Dar intelepciunea inseamna nu a sti mult, ci inseamna a sti ceea ce conteaza cu adevarat.
|