Citat:
În prealabil postat de flying
Da,cred ca asta e raspunsul corect:lipsa fricii de Dumnezeu.Foarte interesant frica lui Dumnezeu e inceputul intelepciunii ,iar lipsa ei e inceputul prostiei,deci e un fel de granita.Acum mergand si mai departe spre radacinile prostiei ,apare o noua intrebare : care e radacina lipsei fricii de Dumnezeu?Ar putea ca prostia si lipsa fricii de Dumnezeu sa se nasca una pe alta,fiind alternativ cand mama ,cand fiica?
|
Poate o educatie deficitara, care se propaga din generatie in generatie, lipsita de coerenta, in care copiii sunt feriti de consecintele faptelor lor.Ar putea fi acelasi lucru: absenta fricii fata de Dumnezeu, cu absenta fricii de consecinte.Cred ca, in prima faza, felul in care ne raportam la Divinitate are legatura direct proportional cu felul in care ne raportam la persoanele importante din copilaria noastra.Lipsa de respect, teama( sanatoasa), iubire fata de Dumnezeu este in primul rand lipsa acestor sentimente fata de parintiisi cei care ne-au crescut.Si mai tarziu, la maturitate, degenereaza in lipsa acestor sentimente(in grade diferite), fata de noua familie pe care o intemeiem.De aceea vedem oameni la care, indiferent de religie de care apartin(cred eu), revolta si lipsa apropierii fata de parinti se va transforma in revolta si lipsa de iubire fata de ce e sfant in lumea asta.Sau se va transforma intr-o intelegere gresita, deformata, a religiei si o raportare eronata la ea( exemple: apartenenta la diverse secte dubioase, bigotism etc).
Simplificat: radacinile lipsei temerii fata de Dumnezeu sunt bazele unei educatii gresite.Ceva de genul: ce a fost mai intai, oul sau gaina?