Citat:
Īn prealabil postat de AlinB
Daca vrei calugaria dar exista motive obiective pentru care nu poti sa o ai, astepti pana se poate.
Esti necasatorita, sau vaduva, sau casatorita cu un sot pentru care nu simti nimic?
Chiar si daca nu-l primesti in pat (pacatuind astfel, probabil) tot mirean esti.
Nu esti calugar(ita). Nici alba, nici rosie, roza, galbena, nimic de genul.
......
Vrei calugaria?
Daca n-ai obligatii, te duci si maine in manastire.
Mai ai obligatii? Astepti, le pui la punct si cand primesti binecuvantare mergi.
Nici in manastire nu esti calugar(ita) de la inceput.
Ti se spune frate, sora, dar tot mirean esti, poti sa te razgandesti, pana depui juramintele.
Abia atunci esti.
|
Da, mai degraba asa... Desi discutia ar merge foarte bine si spre tema curatiei, a luptei cu patimile, a ascezei. Ca doar asta e calugaria, dincolo de curcubeul ei imaginar.
Poate ca alia are o alta problema, nemarturisita sau greu de dus, si s-a grabit s-o rezolve pe calea asta - a fantazarii despre calugarie. Buna supapa! E usor sa visam, aparent curat. Dar este, oare, folositor pentru ceea ce ne incearca de fapt?
Am observat, nu numai la adolescenti, ca oamenii se indragostesc mai mereu de fanteziile si nedesavarsirile celuilalt. Poate ca fiecare se simte confirmat prin altul in prostia proprie. Urmind ca dupa ce se termina jocul erotic de-a moartea si minciuna, sa inceapa durerosul proces al numararii mortilor, pagubelor, copiilor stricati ori avortati etc.
N-ar fi mai bine sa nu ne mai pupam atat in cur? Adica, sa nu ne mai complimentam reciproc ratacirile ci sa ni le privim chioras. Cu nadejdea ca Dumnezeu ne ajuta, prin oameni potriviti.