[sophia]

Nici mie nu mi se pare potrivit termenul de umilinta.
Cred ca smerenie este cel mai bun si este sinonim nu cu umilinta, ci cu modestia.
Poate ca asa intelegi mai bine.
Umilinta este deja mai mult. Este degradare, a te lasa calcat in picioare (de buna voie).

Acum incearca sa-ti imaginezi asa:
Iti place un om increzut, plin de ifose si rautati, sau unul mai modest, mai retinut, mai in banca lui?

Cu smerenia esti mai aproape de oameni si nu-i lezezi. Imparti cu ei, ii ajuti. De aceea este importanta. Dumnezeu ne invata in fond cum sa ne purtam intre noi.

Mandria este in general rea, un pacat. Dar sunt si exceptii, in care este pozitiva. Pentru ca este nevoie totusi si de a recunoste niste valori pozitive.
Te ajuta sa mergi inainte si sa te dezvolti. Altfel cazi, te darami si nu mai evoluezi.
De ex. daca ai anumite talente si esti apreciat pentru ele este normal sa fii mandru (in anumite limite) si sa le folosesti pentru a te dezvolta si a face si mai mult.

Ex. o mama este mandra de fiul ei, cand acesta este bun si cuminte si invata bine. Si il indeamna sa continuie si sa fie mai bun.

Dar mandria trebuie sa aibe limite la care sa nu faca rau celor din jur. Atunci ajunge pacat.