[daniel]

Intâmplarea aceasta nu a mai fost scrisa pe vreun site pâna in data de 4 februarie 2016 si poate fi preluata fara probleme de cei care se ocupa cu publicarea cartilor cu minunilor Sfântului Ierarh NECTARIE, grabnic ajutator si tamaduitor trupesc si sufletesc.

-----------------------------------
Rog pe Sfântul Mare Ierarh Nectarie sa ne ierte pentru nepasarea noastra in a depune marturie despre minunile sale si pentru intârzierea de câtiva ani in relatarea acestei intamplari adevarate. Cand ne gândim la faptul ca insusi Sfântul Mare Ierarh Nectarie a decis ca moastele sale sa fie impartite in toate lumea tocmai pentru ca oamenii sa poate atinge bunatatea sa… ne simtim si mai nevrednici pentru ca noi nu am scris aceasta marturie la timpul cuvenit pentru ca sa contribuim ca multi altii la a duce vestea mai departe despre marea sa bunatate pentru oameni.

*(Partea I)* Intr-o zi de vara a anului 2013 eram la serviciu si scriam un mic text pe o hârtie. Dintr-o data am simtit ca mâna dreapta cu care scriam nu mai e la fel. De fapt, a fost o chestiune de câteva zeci de secunde timp in care mâna dreapta nu ma mai putea fi coordonata ca de obicei pentru a scrie corect. In acele zeci de secunde scrisul devenea tot mai tremurat. Imediat mi-a trecut prin minte sa scriu mereu aceiasi fraza une dupa alta pentru ca sa pot arata unui medic cum imi pierdeam controlul asupra mainii drepte. In cateva minute nu mai eram capabil sa scriu normal, fraza scurta care era destul de clara la inceput devenise o simpla mâzgâlitura din care nu se intelegea nimic. In restul corpului nu simteam nimic, nu ma durea capul, nimic care sa indice o cauza anume. Am sunat imediat o persoana apropiata mie pentru rugaciune. Persoana (a carui marturie e la finalul acestui text) a inceput sa se roage Sfântului Ierarh Nectarie. In zilele urmatoare am simtit mereu o durere in mâna dreapta, uneori o amorteala spre umar dar puteam sa scriu cât de cât correct insa faceam un efort constient (de obicei când scriem nu ne gândim la mâna, la umar etc.). Am considerat ca e util sa ajung si la spitalul de urgenta; am descris simptomele unui medic, am facut o tomografie; mi s-a spus ca simptomele sunt atipice si ca tomografia nu arata nimic care ar putea explica aceasta problema la mâna dreapta. Treptat mâna si-a revenit si de atunci au trecut câtiva ani si niciodata n-a mai aparut aceasta problema. Nu imi amintesc exact cât si cum m-am rugat Sfântului Ierarh Nectarie insa STIU ca de acolo a venit vindecarea. Un Sfânt al zilelor noastra care in ciuda nevredniciei noastre, a nerecunostintei pe care o aratam dupa ce problemele noastre de sanatate se rezolva … ramâne blând si rabdator cu noi ateptând sa ne trezim din lenea noastra de zi cu zi. Iarta-ne Sfinte Ierarhe Nectarie si aminteste-ne din când in când cât de nerecunoscatori suntem.

*(Partea a II-a)*. Cer iertare Sfântului Ierarh Nectarie pentru ca n-am facut cunoscuta pana acum minunea cea facut-o pentru mine si in special pentru o persoana apropiata (cel care a scris Partea I a acestei marturii). Era intr-o zi frumoasa cu mult soare cand am mers in parc sa respir putin aer curat. Cand m-am intors acasa am vazut un numar foarte mare de apeluri pe telefonul fix. Imediat am aflat ca este vorba de o persoana apropiata care m-a sunat sa ma anunte ca nu simte mâna lui dreapta. De fapt a remarcat initial ca nu poate sa scrie cu pixul si dupa aia nu mai simtea bine mâna. L-am rugat sa mearga la Urgente, iar eu am stat singura acasa sa ma rog. De fapt gresesc cand spun ca am ramas singura in casa pentru ca avem o gramada (multime) de prieteni… cum obisnuesc eu sa le zic. Este vorba de prietenii nostri adevarati, adica Sfintii nostri iubiti care sunt cu noi in toata clipa si in tot ceasul : Sfântul Ierarh Nectarie, Sfântul Mare Mucenic Efrem Cel Nou, Sfântul Ioan Maximovici, Sfântul Serafim de Sarov, Sfântul Mare Mucenic Mina, Sfântul Luca al Crimeii, doctor fara arginti, Sfântul Fanurie, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Mare Mucenic Ciprian, Sfânta Cuvioasa Xenia…lista aceasta este foarte lunga si suntem foarte bucurosi cand mai descoperim un alt sfânt pe Internet sau in carti. Revenind la problema descrisa mai sus, odata ajunsa la Urgente, persoana a fost supuse la mai multe teste. Eu insa am luat Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie si am inceput sa citesc, lacrimile imi curgeau siroaie si nu incetam sa strig si sa-l rog cu glas tare pe Sfântul Nectarie sa ’’intoarca’’ mâna inapoi asa cum a fost. Il rugam sa-i fie mila de el si sa-i dea mana asa cum o simtea de dimineata. Nu-mi amintesc exact cat timp am stat in rugaciune, dar imi amintesc clar ca aveam o liniste interioara si eram convinsa ca Sfantul ma aude si ne va ajuta! Dupa miezul noptii el s-a s-a intors acasa de la Urgente si era mult mai bine. Chiar daca medicii l-au chemat si a doua zi pentru investigatii, chiar daca ei vorbeau de o boala ce nu se trateaza ci doar poate fi ameliorata temporar (s-a spus ceva de boala scriitorului), eu am fost convinsa ca Sfântul Ierarh Nectarie a facut minunea. Multumesc Sfinte Nectarie pentru tot! Multumesc tie Maica Domnului si Sfintei Treimi! Ceea ce nu este cu putinta la oameni, este cu putinta la Dumnezeu. Este nevoie insa de rugaciune si multa incredere. Ei, prietenii nostri adevarati – SFINTII nostri iubiti, nu ne lasa niciodata. Sunt cu noi si langa noi, ne ajuta, ne mângâie, ne dau putere si rabdare, ne vindeca! Trebuie doar sa-i rugam si sa nu uitam sa le multumim de fiecare data! Sa ne gandim la ei nu numai cand avem un necaz, ci in toata ziua si in special de ziua lor! Bucura-te Sfinte Mare Ierarhe Necatrie – doctor fara de arginti si mare facator de minuni!

Binecuvânteaza Sfinte Ierarhe Nectarie pe cei care aduna aceste marturii si le publica pentru a se duce veste despre minunile si bunatatea cu care ne blagoslovesti in toate zilele vietii noastre pacatoase.