Eu cred ca fiecare isi dezvolta o relatie personala cu Iisus. El ne considera mama, frate, sora in masura in care implinim poruncile evanghelice. Daca abandonam poruncile si hotaram dupa un timp sa ne intoarcem la El, trebuie sa stim unde ne e locul, ca si fiul risipitor. Prietenii Mantuitorului sunt sfintii. Ei se nevoiesc sa faca voia Sa ceas de ceas. Putem tanji dupa statutul de prieteni, dar nu e bine sa ne inaltam cu mintea. Pocainta si smerenia sunt necesare. El Insusi S-a facut pe sine exemplu de smerenie, de iubire si de ascultare.

Daca am niste datorii fata de un imparat si, in loc sa le restitui, merg si-l imbratisez numindu-l prieten, exista riscul sa ajung la inchisoare. Daca
il rog sa ma ierte sau sa ma pasuiasca, as putea sa-l înduplec treptat sa vada devotamentul meu prin calitatea serviciilor prestate, prin vorbe si prin ganduri.