Citat:
Īn prealabil postat de flying
Discutia noastra despre prostie e ca discutia unor oameni beti care filozofeaza despre alcoolism.Discutia are efect contrar,le face pofta de inca un paharel .Si starnesc hohote de ras.Cred ca in prima instanta trebuie sa vorbim despre intelepciune si apoi ,dupa ce am epuizat subiectul ,sa trecem la discutia prostiei.
PS:studiul teoretic si practic al intelepciunii nu se termina niciodata.
|
Discutia despre prostie ar putea sa aiba unele beneficii. Cel putin la fel de mari ca dezbaterea nesfarsita pe tema intelepciunii si a altor virtuti.
De pilda, o astfel de discutie are cel putin meritul ca atrage atentia asupra unui fenomen care, de obicei, tinde sa nu se lase prea usor observat. Desi domina parti bune din existenta omului.
In general, cand vrei sa rezolvi o problema (si fiecare isi da seama, probabil, ca prostia e o mare problema) este un bun inceput sa cercetezi explicit spatiul problemei.
Nu putem sa scapam de ceva din noi, ignorindu-l, pur si simplu. Ci infruntindu-l, printr-un efort de intelegere, daca se poate cat mai discursiva, mai intai.
Desigur, insa, nu suntem obligati sa discutam despre prostie. Putem fi prosti in continuare si fara sa ne sinchisim de asta. Noi sa fim sanatosi! - daca se poate socoti cineva sanatos cata vreme prostia lucreaza nestingherita in el...
Nici despre moarte nu suntem obligati sa discutam. Putem muri linistiti si fara sa vorbim despre asta...
Sa nu discutam nici despre boala.
Sa nu discutam nici despre pacat.
Sa nu discutam nici despre minciuna, nici despre curvie, nici despre ucidere.
Ce atatea discutii?
La munca, bre! (in tacere deplina)
Au altii grija, insa, sa discute pe indelete despre prostia noastra.