Citat:
În prealabil postat de AlinB
Catalin2 a zis bine, la nivel de cuvinte si pentru aici, Crezul este punctul de plecare. :)
O definitie necesare si universal inteligibila a lui Dumnezeu.
Daca am fi totuti sub ea, nu am mai avea ce sa ne contrazicem, la capitolul asta cel putin.
In ceea ce priveste prostia insa..lucrurile nu mai sunt atat de simple.
Prostia definita ca si pacat - ar putea fi un punct de plecare, un reper elementar dar necesar.
|
E mai ușor, totuși, să vorbim despre prostie decât despre Dumnezeu. O cunoaștem mult mai bine.
Și, iarăși, e mai ușor să vorbim despre dânsa decât despre înțelepciune; din același motiv.
Dar să o definim cred că nu-i ușor; e inepuizabilă. :)
Există, oricum, o mulțime de accepțiuni ale prostiei. Una ar fi aceea de a crede că știi, că ai înțeles fără rest, că pentru tine lucrurile în general nu mai au nicio taină. Când asta se referă la cele despre Dumnezeu e cu atât mai grav.
A fi prost înseamnă și să nu mai ai întrebări; fie pentru că ai primit răspunsul la cele pe care le-ai avut, fie pentru că nici măcar nu te întrebi vreodată ceva.
Înțeleptul nu încetează niciodată să se întrebe, să se mire, să se scarpine în cap (vezi Socrate, care spunea că tot ceea ce știe e că nu știe nimic). Răspunsurile pe care le primește la întrebările lui nasc alte întrebări și, deși avansezi în felul ăsta în cunoaștere, nu ajungi niciodată la capătul ei, cercul lărgindu-se tot mai mult în jurul tău.
Să te închizi în certitudini cred că este o prostie și un păcat față de Dumnezeu, de taina Lui inepuizabilă.
Tot o formă de prostie este și ignoranța, enumerată între păcate de către Sfinții Părinți, alături de lene și uitare (parcă Sf. Antonie cel Mare – cei trei uriași care ucid sufletul). Deci a nu ști întrucât nu vrei să știi (cele referitoare la mântuire) este un păcat.
A fi prost este a fi întunecat la minte (spre deosebire de omul luminat de Dumnezeu, care e înțelept). Și ești întunecat dacă ești plin de sine sau de orice altceva, dacă nu te-ai golit lăuntric pentru a face loc luminii dumnezeiești. Rămâi în întuneric dacă ții să dai răspunsuri la întrebări cu puterea propriei tale minți, uitând că tu nu poți fabrica decât întrebări iar răspunsurile sunt la Dumnezeu; pe care nu trebuie decât să le primești smerit.
Ești prost așezat în raport cu Dumnezeu.