Cand eram adolescent visam sa scriu o carte. Una foarte originala, desigur. Urma sa se numeasca "Arta intrebarii"...:)
Sesizasem, imi amintesc, ca nu orice intrebare e buna... Ma straduiam sa pun intrebari cat mai bune, cat mai deschizatoare de drumuri. Si incepusem deja sa fac o serie de notite in vederea viitoarei carti...:) Dar nu le mai am - pesemne o fi invelit mama, la timpul potrivit, niscaiva borcane de gem ori zacusca cu ele.
Cartea aceea nu am scris-o niciodata. Am descoperit intre timp ceva care m-a demobilizat complet. Anume, ca lumea/existenta este, deja, in ea insasi, o imensa interogatie!