Citat:
Īn prealabil postat de flying
Nu poti scapa de prostie ,focalizandu-te pe prostie, ci pe opusul ei.Un om smerit ,nu vede prostia,nu stie de existenta prostiei,el ii vede pe toti oamenii perfecti.El vede floarea ,nu balegarul.
Problema noastra e ca ne plictiseste sa discutam despre intelepciune,smerenie,sfintenie pentru ca nu le-am simtit gustul adevarat ,nu am vazut finalitatea acestor cai ci ,doar oboseala lor,asa ca plictisiti ne intoarcem spre cele ...opuse,nu din vre-un interes spiritual ci ca sa facem o pauza ...de la cele care conteaza.
...si chiar daca ceva ar putea sa spuna totul ...avem mintea de a intelege totul despre Dumnezeu? Ar putea o minte finita sa inteleaga infinitul ?
|
Asa cred ca e, sau, ma rog, asa ar trebui sa fie.
Dar, vezi tu, pana ajungem sa si traim ceea ce zici (deontologia asta) avem de purtat razboaie mult mai meschine. Nu vad la ce ajuta sa discutam mereu despre smerenie, de pilda... S-a tot propus si...? ce a iesit? Mai ales ca nu prea suntem dispusi sa o dobandim cu adevarat, din pricina...prostiei.
Si cred ca, fie si nu mereu explicit, lupta celui ce urca e mereu cu prostia. A lui mai intai, desigur.