Doctorița P. îl cinstea foarte mult pe Arhiepiscopul Serafim și, trecând pe lângă Biserica Rusă, întotdeauna intra să se roage la mormântul lui. Iar când ieșea în oraș cu soțul ei, care era necredincios, îl lăsa în bulevard, iar ea cobora la criptă să se roage. Odată, fiul lor s-a îmbolnăvit foarte greu, până la pierderea cunoștinței. Medicii erau nedumeriți ce diagnostic să-i pună: meningită sau altă boală. Mama și-a chemat colegii de serviciu acasă să-i consulte fiul bolnav, iar ea, singură, a alergat la Vlădica Serafim ca să-l roage să-i lumineze pe medici și să-i salveze fiul.
Și s-a întâmplat o minune! Când s-a întors acasă, și-a găsit băiatul ridicat din pat, în deplină cunoștință. El i-a spus: „Mamă, unde ai fost? Dă-mi să mănânc, mi-e tare foame!”.
(Viața, minunile și învățăturile Sfântului Ierarh Serafim (Sobolev), făcătorul de minuni din Sofia )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|