Citat:
În prealabil postat de CristianR
Da, aÈa cum spunea Mihailc: Nu pocăinÈa atrage iertarea, ci iertarea declanÈează pocăinÈa (metanoia). Deci aÈa ne schimbă Dumnezeu Èi ne trece de la moarte la viaÈă: iertându-ne. Èi tot aÈa oricare dintre noi poate fi de folos duhovnicesc celui care-i greÈeÈte.
Însă Misuar mi se pare că ar înÈelege că dacă Hristos iartă necondiÈionat, atunci n-ar mai fi loc de pedeapsă. Or, pedeapsă e clar că va fi. Dar cred că noi înÈine ne pedepsim, nu Dumnezeu. Dumnezeu n-a făcut nici moartea Èi nici iadul; Èi nu vrea ca cineva să se chinuiască, indiferent de păcatele pe care le-a făcut. Dar suferinÈa veÈnică e o consecinÈă inevitabilă a depărtării Èi neascultării de Dumnezeu.
|
la mine a fost taman invers pana ce nu m-a facut Dumnezeu sa imi vad pacatele si sa le plang si sa le spovedesc , nu am putut ierta.
Eu zic ca pentru a ajunge la iertare trebuie sa treci prin pocainta si prefacere a sufletului. Caci prin iertare apoi vine binecuvantarea lui Dumnezeu invatand sa iubesti.
numai un suflet pocait poate ierta, numai un suflet care s-a smerit poate ierta. neiertatea vine din mandrie. si pana nu pleaca mandria nu vine nici sentimentul iertarii si al iubirii.
altfel, este ea iertare? sau doar un exercitiu al mintii , sau mai bine zis un exercitiu al mandriei de sine.