Am citit toate aspectele credintei catolice pe care le trateaza aici dl. Daniel. Nici una din ele nu este adevarata. Toate sunt preluate asa, dupa ureche, si nu sunt verificate. Este corect, pentru a vorbi despre credinta altcuiva sa verifici inainte daca ceea ce afirmi este corect. Pentru fiecare dintre aceste aspecte se poate consulta Catehismul Bisericii Catolice si se vor vedea explicatiile acolo. un link
http://www.credinta-catolica.ro/cbc/ si doar un exemplu dau aici, referitor la Taina Iubirii, Sfanta Euharistie, si Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie:
http://www.credinta-catolica.ro/cbc/...uharistiei/#a3 (Desfășurarea celebrării
Se adună cu toții. Creștinii vin în același loc pentru adunarea euharistică. În fruntea ei este Cristos însuși, protagonistul Euharistiei. El este marele preot al Noului Legământ. El însuși prezidează nevăzut orice celebrare euharistică. Reprezentându-l pe El, episcopul, sau preotul, (acționând in persona Christi Capitis – „în persoana lui Cristos-Capul”) prezidează adunarea, ia cuvântul după lecturi, primește ofrandele și rostește rugăciunea euharistică. Toți iau parte activă la celebrare, fiecare în felul lui: cei care citesc lecturile, cei care aduc ofrandele, cei care distribuie Împărtășania și tot poporul care își arată participarea rostind răspunsul: „Amin”.
Liturgia Cuvântului conține „scrierile profeților”, adică Vechiul Testament, și „amintirile apostolilor”, adică scrisorile lor și Evangheliile; după omilia care îndeamnă la primirea acestui Cuvânt drept ceea ce este într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu[36], și la punerea lui în practică, urmează rugăciunile de mijlocire pentru toți oamenii, după cuvântul Apostolului: „Vă îndemn deci, înainte de toate, să aduceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru regi și pentru toți cei care sunt în dregătorii înalte” (1 Tim 2, 1-2).
Aducerea darurilor (ofertoriul): se aduc la altar, uneori în procesiune, pâinea și vinul care vor fi oferite de preot, în numele lui Cristos, în jertfa euharistică, în care vor deveni Trupul și Sângele Lui. Este însuși gestul lui Cristos la Cina cea de Taină „luând pâinea și potirul”. „Numai Biserica poate aduce Creatorului acest prinos curat, oferindu-i cu aducere de mulțumire ceea ce vine din creația lui”[37]. Prezentarea darurilor la altar preia gestul lui Melchisedec și așază darurile Creatorului în mâinile lui Cristos. În jertfa sa, El duce la desăvârșire toate încercările umane de a oferi jertfe.
De la început, creștinii aduc, împreună cu pâinea și vinul pentru Euharistie, darurile lor pentru a fi împărțite celor lipsiți. Obiceiul colectei[38], mereu actual, se inspiră din exemplul lui Cristos, care s-a făcut sărac pentru a ne îmbogăți pe noi[39].
Cei avuți și cei care vor dau ceea ce și-a impus fiecare; ceea ce s-a strâns se predă celui care prezidează, iar acesta îi ajută pe orfani și văduve, pe aceia pe care boala sau orice cauză îi lipsește de mijloace de trai, pe cei închiși și pe străinii care se află printre noi: cu alte cuvinte, el vine în ajutorul tuturor celor nevoiași[40].
Anafora. Cu rugăciunea euharistică, rugăciune de aducere de mulțumire și de consacrare, ajungem în momentul central și culminant al celebrării:
În Prefață, Biserica aduce mulțumiri Tatălui, prin Cristos, în Duhul Sfânt, pentru toate lucrările lui, pentru creație, răscumpărare și sfințire. Întreaga comunitate se unește acum cu lauda neîncetată pe care Biserica cerească, îngerii și toți sfinții, o cântă Dumnezeului de trei ori sfânt;
la epicleză, ea cere Tatălui să trimită Duhul său Sfânt (sau puterea binecuvântării sale[41]) asupra pâinii și vinului, ca să devină, prin puterea lui, Trupul și Sângele lui Isus Cristos și pentru ca cei care iau parte la Euharistie să fie un singur trup și un singur duh (unele tradiții liturgice așază epicleza după anamneză);
în relatarea instituirii, puterea cuvintelor și a acțiunii lui Cristos și puterea Duhului Sfânt fac prezente sacramental, sub chipul pâinii și vinului, Trupul și Sângele lui, jertfa lui oferită pe Cruce o dată pentru totdeauna;
în anamneza care urmează, Biserica reamintește patima, învierea și întoarcerea în slavă a lui Cristos Isus; ea înfățișează Tatălui jertfa Fiului său, care ne împacă cu El;
în rugăciunile de mijlocire, Biserica exprimă faptul că Euharistia este celebrată în comuniune cu Biserica întreagă, din cer și de pe pământ, a celor vii și a celor morți, și în comuniune cu Păstorii Bisericii – Papa, Episcopul diecezei, preoții și diaconii lui – și cu toți episcopii din lume împreună cu Bisericile lor.
În împărtășanie, precedată de Rugăciunea Domnească și de frângerea pâinii, credincioșii primesc „pâinea din cer” și „potirul mântuirii”, Trupul și Sângele lui Cristos, care s-a dat „pentru viața lumii” (In 6, 51):
Deoarece această pâine și acest vin au fost, conform expresiei vechi, „euharistizate”,”noi numim această hrană Euharistie și nimeni nu poate să se împărtășească din ea dacă nu crede în adevărul celor care sunt învățate la noi, dacă nu a primit baia pentru iertarea păcatelor și noua viață și dacă nu trăiește conform învățăturilor lui Cristos”[42]. ... Prezența lui Cristos înfăptuită prin puterea Cuvântului său și a Duhului Sfânt
„Cristos Isus, cel care a murit, și mai ales cel care a înviat, care și este de-a dreapta lui Dumnezeu, care mijlocește pentru noi” (Rom 8, 34), este prezent în multe feluri în Biserica sa[54]: în Cuvântul său, în rugăciunea Bisericii sale, „unde sunt doi sau trei adunați în numele” său (Mt 18, 20), în cei săraci, în cei bolnavi, în cei robiți (Mt 25, 31-46), în sacramentele al căror autor este, în jertfa Liturghiei și în persoana celebrantului. Dar „El este prezent în cel mai înalt grad sub speciile euharistice”[55].
Modul prezenței lui Cristos sub speciile euharistice este unic. El așază Euharistia mai presus de toate sacramentele și face din ea „încununarea vieții spirituale și ținta spre care tind toate sacramentele”[56]. În Preasfântul Sacrament al Euharistiei sunt „conținute cu adevărat, în mod real și substanțial, Trupul și Sângele împreună cu sufletul și dumnezeirea Domnului nostru Isus Cristos și deci Cristos întreg”[57]. „Această prezență o numim «reală», nu cu titlu exclusiv, ca și cum celelalte prezențe n-ar fi «reale», ci prin excelență, pentru că este substanțială și pentru că, prin ea, Cristos, Dumnezeu și om, se face prezent în întregime”[58].
Cristos devine prezent în acest sacrament prin preschimbarea pâinii și a vinului în Trupul și Sângele său. Părinții Bisericii au afirmat cu tărie credința Bisericii în eficacitatea Cuvântului lui Cristos și a acțiunii Duhului Sfânt pentru a săvârși această preschimbare. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur spune:
Nu omul este acela care face ca cele oferite să devină Trupul și Sângele lui Cristos, ci însuși Cristos, care a fost răstignit pentru noi. Preotul, chip al lui Cristos, rostește cuvintele, dar puterea lor și harul sunt de la Dumnezeu. „Acesta este Trupul meu”, spune El. Acest cuvânt transformă cele oferite[59].
Iar sfântul Ambrozie spune referitor la această preschimbare:
Să fim ferm convinși că nu e vorba de ceea ce a făcut natura, ci de ceea ce a consacrat binecuvântarea și că puterea binecuvântării o depășește pe cea a naturii, deoarece, prin binecuvântare, se schimbă însăși natura. (…) Cuvântul lui Cristos, care a putut crea din nimic ceea ce nu exista, nu ar putea oare să schimbe cele existente în ceea ce nu sunt încă? Căci nu este mai puțin a da lucrurilor natura lor primară decât a le-o schimba[60].
Conciliul Tridentin rezumă credința catolică, declarând: „Deoarece Cristos, Răscumpărătorul nostru, a spus că ceea ce oferă sub chipul pâinii este cu adevărat Trupul său, a existat în Biserică întotdeauna convingerea, pe care sfântul Conciliu o declară din nou, că, prin consacrarea pâinii și a vinului, se înfăptuiește preschimbarea întregii substanțe a pâinii în substanța Trupului lui Cristos Domnul nostru și a întregii substanțe a vinului în substanța Sângelui lui; această preschimbare, Biserica catolică a numit-o, în mod just și adecvat, transsubstanțiere”[61].
Prezența euharistică a lui Cristos începe în momentul consacrării și durează atât timp cât subzistă speciile euharistice. Cristos este prezent în întregime în fiecare dintre specii și în întregime în fiecare dintre părțile lor, astfel încât frângerea pâinii nu-l divide pe Cristos[62].)