[Grabriella]

"Cauza amestecată a tristeţii o măreşte şi râvna fără înţelepciune (nepotrivită vârstei) pentru lucrurile duhovniceşti, atunci când omul nu se poate păzi în limitele smereniei, ci înclină spre zavistie. Apostolul Iacov scrie: „unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău. Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică". Neîndoielnică, înseamnă că nu osândeşte. Cei ce se consideră că pot şi înţeleg mai mult, sunt mai înclinaţi spre osândire (judecarea aproapelui)."

Se pare ca ma regasesc foarte mult in aceste cuvinte. Am o stare de mare tristete si ma gandesc la Sf. Ilie fugar, ajuns in pestera si plangandu-se Domnului ca a ramas singur.Toti cei dragi ai mei sunt atat de departe de mine si de Dumnezeu si nu pot face nimic pentru ei si imi pierd rabdarea si le fac reprosuri care nu aduc nimic bun.Imi doresc mult sa-mi regasesc bucuria si increderea si sa nu mai osandesc pe nimeni.