[Florinvs]

În prealabil postat de Grabriella

"Cauza amestecată a tristeţii o măreşte şi râvna fără înţelepciune (nepotrivită vârstei) pentru lucrurile duhovniceşti, atunci când omul nu se poate păzi în limitele smereniei, ci înclină spre zavistie. Apostolul Iacov scrie: „unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău. Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică". Neîndoielnică, înseamnă că nu osândeşte. Cei ce se consideră că pot şi înţeleg mai mult, sunt mai înclinaţi spre osândire (judecarea aproapelui)."

Se pare ca ma regasesc foarte mult in aceste cuvinte. Am o stare de mare tristete si ma gandesc la Sf. Ilie fugar, ajuns in pestera si plangandu-se Domnului ca a ramas singur.Toti cei dragi ai mei sunt atat de departe de mine si de Dumnezeu si nu pot face nimic pentru ei si imi pierd rabdarea si le fac reprosuri care nu aduc nimic bun.Imi doresc mult sa-mi regasesc bucuria si increderea si sa nu mai osandesc pe nimeni.

Exceptând situatia când un om ne-ar face un rau foarte grav- un atac fizic asupra vietii sau integritatii fizice (de genul tentativa de omor, agresiune, talharie, viol) sau când un om ne-ar face -in mod intentionat si constient- sa suferim (includ aici si situatiile in care un om ar profita de sentimentele unei persoane si apoi ar insela-o sau ar parasi-o), in rest nu trebuie sa purtam ura sau reprosuri in suflet fata de cineva, sau sa osândim pe cineva!

Incercati sa nu va mai ganditi la neintelegerile sau divergentele care le-ati avut cu unele persoane, si sa cautati sa faceti si sa realizati ceea ce va poate aduce fericirea.
Începând de la o atitudine generala pozitiva, pana la solutii practice, concrete (si pe plan profesional- in functie de ce meserie/domeniu de activitate v-ar place, si pe plan personal-sentimental, si pe plan social), exista solutii si nu trebuie sa disperati.