ory:
"...chiar as fi curioasa prin ce-i dedicati viata voastra Domnului,intr-o lume in care se incearca bunavointa fata de oameni si viata lor de mizerie,cuvintele sunt de prisos."
Uite ca daca ai pus aceasta intrebare atat de grea, am sa-ti raspund printre lacrimi cu un exemplu foarte frumos, celebru si care ma face mereu sa-mi dea lacrimile:
Era vorba de un calugar, i-am uitat numele, care a plecat din viatza monahala, a parasit viatza de manastire si a plecat, a plecat in pustie, ca probabil i se parea ca in manastire pentru el este preamultbine si este prea binecumiieste lui asha, ori ca nu merita atat cinste, si s-a hotarat sa plece departe, si a ajuns in pustie si s-a ashezat langa un pom, un singur pomishor era in toat zona aia, nu se stie cine il plantase si de ce, dar era un pomishor care dadea fructe, si acolo si-a facut o mica coliba, si se ruga la Cristos si la Dumnezeu si il ingrijea si se ruga pentru el si pentru pomishorul acela ca sa aiba si el din ce manca si cinestie pentru ce se mai ruga, si asha si-a petrecut intreaga viatza, toata viatza singur. Si atat a fost instare sa ofere lui Dumnezeu, prietenia lui cu pomishorul acela care il hranea, un pomishor oarecare, si acel sfant precis este la ceruri si plang cu el defiecaredata cand imi amintesc despre trista lui poveste...
|