Mihaela, nu stiu daca e relevant ce iti voi spune. Fac o simpla asociere, in virtutea unor cunostinte si experiente practice. Cu precizarea ca nu ma numar printre invatatori, ci printre cei care ar fi fost bine sa invete...
Uite, in psihoterapie am fost invatati, noi astia care ar fi trebuit sa ne ocupam cu "binele" oamenilor (iar unii chiar se ocupa, cinste lor!) ca niciodata, sub nici un motiv, nu e folositor si nici nobil nu este sa subestimam resursele si capacitatile semenului. Nici chiar cu un pacient psihotic nu are sens sa apelezi la altceva decat la resursele lui. Trebuie, e absolut vital, sa mizezi pe inteligenta lui, pe capacitatile lui sufletesti, pe potentialul lui omenesc, pe orice tip de reusrse - oricat de diminuate ti-ar putea parea acestea... Daca nu faci asa, e dovedit din numeroase esecuri terapeutice, o dai in bara. Nu ajuti, ci mai rau faci.
Asa incat imi permit sa iti ridic la fileu o ipoteza de lucru: ce-ar fi sa crezi mai degraba in capacitatile ortodocsilor de a ajunge la liman, mai degrab adecat sa crezi (cu nesfarsita mila) in inselarea lor?....
Nu de alta, dar Insusi Tatal nostru Cel din Ceruri crede in asta (in chipul Lui din oameni).
Dovada e toata istoria lumii, de la Adam si Eva pana azi. Ca sa nu mai zic de Istoria Bisericii....