Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil
Pare a fi vorba despre acelasi element: seductia. Fascinatia, vraja etc.
Ca si cum ceva sau cineva pot completa, in sfarsit, un gol/o lipsa/un dor.
Numai ca acest "rest" e de fapt, cred, tocmai pasul pe care ai putea sa il faci, daca ai ramane in luciditate si efort. Devenirea... Curajul de a te lasa implinit, taina rodului....
Cu toate acestea vedem si in film si la noi si la altii ca se repeta acelasi scenariu: facilul artificial bate asumarea devenirii.
Pana cand, sub o forma sau alta, Parintele intervine. Contrastul dintre lasarea ta in ademenire si palma trezirii e resimtit ca dureros, inspaimantator chiar.
Alegi sa inveti. Ori spaima durerii ori sensul ei! De atatea ori...
*
Constat ca pana acum nu am vorbit deloc despre baiat.
Poate ca nu suntem inca pregatiti...
|
Băiatul are un rolul "celui căzut între tâlhari", săracul prin excelență, victima simbolică a tuturor relelor din jurul lui, un Iov adolescent căruia moartea îi răpește toate ființele din cercul lui afectiv: părinții, tatăl adoptiv, cățelușul. Ambandonat de aproape toți într-o singurătate înspăimântătoare. Dar chiar în clipa când destinul lui tragic pare să primească lovitura fatală aflăm încremeniți de uimire că Universul nu-i lăsat de izbeliște...!