Vad filmul ca pe o parabola extraordinara a omului.
Tanarul e sufletul, intemnitat de nepasarea stihiilor. Acestea (cei 12), fiecare cu ale ei, sunt legate de orice altceva dar nu de cel dinlauntru.
Una din ele, apoi alta, pot fi insa canalul prin care se scurge mila intoarcerii acasa. Poate ca intr-o zi toate isi vor da mana spre noul centru, cel launtric.
De unde, in fapt, le si vine puterea, fara ca ele s-o banuiasca, deocamdata.