Vă sunt recunoscător pentru gândurile exprimate aici, cred că toate au substanță.
O jerfă cât toate zilele ar fi situația în care, măcar noi ăștia care ne autonumim creștini, am reuși să ne crucificăm fixurile. Evident, identificându-le ca atare mai întâi.
Există momentul de iubire jerfelnică în film, unul de mare adâncime duhovnicească, un fel de străpungere a carapacei aparențelor cu văzul inimii în care și-a făcut sălaș o lumină din afara lumii.
Însă prefer să nu vorbesc eu primul despre acel moment.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
|