În prealabil postat de delia31

Cam misogin pe alocuri, Ruben, pe patul de moarte. Da’ in rest, ce sa zic, bune sfaturi le-a lasat urmasilor. Sa se fereasca, in special de desfranare, ca sa nu pateasca ca el in tinerete.

Acuma, Theo (imi dai voie sa-ti zic cum iti zice Pelerin, nu? Ca ai un stil de-a te identifica cu tot felul de ciudati si, mai nou, ciudatenii non-persoane, deh, ce sa-ti spun! Auzi acolo id, intrarea vagonului! ), deci Theo, nu prea stiu ce anume ar fi de comentat in legatura cu textul postat. Ca de obicei, in privinta mea ai expectante cam mari, nu-s nici pe departe asa priceputa cum ti se pare. Vezi ca i-ai uitat pe altii cu adevarat priceputi: Cristian (fostul asa-zis nepriceput) si Ioan Cezar, ca sa nu mai zic si de altii.


De la fragmentul asta,…

...gandul m-a dus la cele 8 ganduri sau logismoi sau duhuri ale rautatii din Praktikos-ul lui Evagrie Ponticul, sau mai cunoscute sub numele de cele 8 patimi ale sufletului de la care ni se trag toate belelele si maladiile spirituale: lacomia pantecelui, desfranarea, iubirea de arginti, intristarea, mania, akedia (trandavia), kenodoxia (slava desarta) si mandria.

Bine, in lista lui Ruben sunt in alta ordine, nu cauzala ca la Evagrie, si putin modificate, dar se vede treaba ca Duhul care i le-a revelat lui, le-a descoperit si lui Evagrie si pustncilor din primele veacuri crestine, si pana azi, tuturor celor deprinsi cu lucrarea curatirii de patimi.

Nu mi-e prea clar ce-i cu prima lista de 7 duhuri/puteri, plus inca una separat, de care vorbeste Ruben si impotriva carora lupta contrapunctic cele 7 duhuri ale rautatii, plus inca una separat. Probabil se refera la puterile sufletesti dar le amesteca cu cele 5 simturi. Nu stiu, mi se pare cam nebulos paragraful acela pentru mintile noastre postmoderniste.


In principiu, sfaturile lui Ruben catre urmasii lui sunt valabile si atunci si acum, cu nuanta ca dupa Intrupare, omul, fiindu-i redat prin tainele Ecclesiei, harul pierdut de Adam, are mai multe sanse de izbanda impotriva duhurilor rautatii. Ma rog, daca invata din patania primului Adam cum sa nu cada in prima capcana ivita in cale dar si din pataniile sfintilor care chiar de au si cazut, L-au chemat pe Hristos sa-i ridice de cate ori s-a intamplat.

(Discutia despre patania lui Adam si toata hermeneutica caderii e un subiect fabulos, cu extensii nebanuite in toate planurile fiintarii umanitatii, imposibil de capturat in discutii pe un forum, fara o asceza serioasa, nici macar doar asa livresc, si inca fara serioase achizitii prealabile, mai intai, in domeniul limbajului sacru si al metalimbajului Scripturii. Sustin mereu ca primele doua capitole din cartea Facerii reprezinta cel mai complex tratat de Metafizica in stare pura, in a carui textura fin-intricata a metatextului se afla un univers fabulos de intelesuri. Dar pentru asta, e musai lectura fara prejudecati, de preferat cu comentarii despre sensurile originare din ebraica si greaca, si neaparat talcuiri auxiliare ale limbajului sacru. Inchid paranteza).

Revin la Ruben. Interesant, ca de la Adam incoace, putini sunt cei ce au invatat din caderea lui fara sa fi experimentat propria cadere. Ruben nu face exceptie. Pana nu s-a imbatat cu licoarea otravitoare a pacatului desfraului, mintea lui n-a avut odihna.

De aceea se pune pe sine ca exemplu de "Asa nu! " si il da ca pilda de urmat pe Iosif. Le si zice fiilor ca daca duhul desfranarii n-a putut sa biruiasca mai intai mintea lui Iosif, oricate mestesuguri vrajite i-ar fi facut prin sotia Faraonului, atunci Veliar nu a avut putere nici asupra trupului lui.

De aceea, mi-a placut cum zice el, Dumnezeu l-a pazit pe Iosif de orice moarte vazuta sau nevazuta.


Ceea ce, de altfel ne spune toata traditia si experienta ascetilor.
"...Dar trebuie sa punem diagnoza gandurilor patimase, prin care se savarseste tot pacatul. Gandurile in care se cuprind toate pacatele sunt opt: lacomia pantecului, desfraul, filarghiria ( iubirea de arginti), mania, intristarea, akedia (trandavia), slava desarta si mandria. Ca aceste opt ganduri (logismoi) sa ne tulbure sau sa nu ne tulbure, nu depinde de noi. Dar ca sa staruiasca sau ca sa nu staruiasca sau ca sa aprinda patimile sau ca sa nu le starneasca, atarna de noi" ( Sf. Ioan Damaschin).